Capitolul 8-Hiding

Bella

M-am trezit din nou in camera mea intunecata. Simteam ceva mic pe pieptul meu; era cald si se misca… respira de fapt. M-am uitat si am vazut ca era doar Vampir; dormea zgomotos pe pieptul meu…

Am zambit trista si l-am pus pe pat unde a mieunat si s-a intors inapoi la somn ca un copil mic. Luna plina era frumoasa; imi lumina perfect dormitorul. Vroiam sa ma uit la ea pentru totdeauna.

Bratul a inceput sa ma intepe si sa ma doara. M-am uitat in jos si am vazut ca hainele mele erau groaie din cauza ca erau ude si aveau si pete rosii… bratul meu avea taieturi adanci si rosii, erau niste linii perfecte…M-am luptat cu lacrimile.

Apoi, inima a inceput sa imi bata cu putere in piept, aproape ca ma durea.

M-am sculat imediat din pat si am mers repede catre usa din mahon, lasand-o deschisa in cazul in care Vampir se trezeste si vrea sa paraseasca camera. Inima imi batea cu greutate in timp ce coboram scarile serpuite, aproape ca puteam auzi tensiunea sinistra… am ajuns la capatul scarilor si am vazut ca intreaga familie Cullen se holba la fratele meu. De fiecare data cand ma gandeam la numele lui, ma treceau fiorii pe sira spinarii.

Ochii lui i-au intalnit pe ai mei cand am intrat.

Am simtit niste brate protective in jurul meu imediat, corpul meu a intepenit, dar s-a relaxat imediat… era doar Edward…

“Buna Bella…” a soptit el. Aerul era tensionat si nici macar vocea lui nu m-a calmat.

Fratele meu s-a incruntat adanc cand a vazut bratele lui Edward in jurul meu.

“Cum te simti Bella?” tonul lui Edward era strain acum; Nu am putut sa imi iau privirea de la Damien… Ochii lui se uitau exact in ai mei.

“Bella, vreau sa vorbesc cu tine, te rog…” ochii lui s-au indreptat catre Edward. “Singuri-

“Nu.” I-a raspuns Edward. “Absolut nu-

“Nu am sa ii sug sangele” a glumit Damien, cu toate ca era serios cand a spus-o, intreaga familie Cullen a devenit si mai tensionata cand a spus lucrul acela.

“Niciodata. Sa nu mai spui asta! M-ai inteles?” vocea lui Edward ma speria acum… era atat de fioroasa se plina de ura. Cuvintele lui suipau venin.

Damien si-a dat ochii peste cap imatur, si a pornit catre mine… Mi-a luat mana intr-a lui.

Un curent de gheata mi-a trecut prin corp si m-a facut imobila pentru 3 secunde. “Va fi bine cu mine…” a spus in timp ce m-a tras din bratele lui Edward aspru, putea sa imi rupa umarul!

“Vei vorbi cu ea aici” a spus Alice dintr-o data nervoasa si protectiva. Maxilarul lui Damien s-a intarit si a oftat. “Bine.”

S-a uitat in jos la mine, mi-a luat fata in palme si a zambit larg la mine. Mi-a lipsit zambetul lui, cu toate ca arata atat de diferit, puteam spune ca era un zambet care ii apartinea numai lui.

“Bella, mi-ai lipsit…”

M-am uitat in ochii lui uimita… atat de rosii…

“Vreau ca noi doi sa plecam departe, sa calatorim prin lume asa cum ti-am promis…” Zambetul lui a disparut. “ Vreau sa fii fericita din nou… stiu prin ce ai trecut…”

Nu, nu stia. Asta m-a enervat; credea ca stie prin tot ce am trecut? Cand a plecat cu mama si cand am fost bagata in azil si practic am fost transformata intr-un zombie, poate ca eram deja transformata intr-unul!

“Damien.” I-am spus numele cu buzele tremurande. “ Nu vreau sa plec.” Am soptit. Uram sa spun asta in fata familiei Cullen; era un moment privat si emotionant…

“De ce?” a intrebat cu ochii tristi.

“Pentru ca apartin locului acesta”

Ochii lui au devenit nervosi si mi-a apucat bratul cu putere, apropae ma durea! Bratul imi pulsa, taieturile se simteau de parca erau in foc. El macar respira?! Ceva nu era in regula aici, ceva cu siguranta nu era in regula aici, de ce ochii lui odata verzi erau rosii si acum negrii?!

“Tu. Nu ramai aici Bella. Este timpul sa plecam acum!”

“Damien. Nu…”

“BA DA! a tipat el la mine.

“Da-i drumul! Am auzit maraitul nervos a lui Edward.

Damien mi-a dat drumul in timp ce ma piteam jos, antebratul imi pulsa in locul unde m-a tinut el strans, il simteam cum ma arde.

Apoi, lucrurile au inceput sa mi se aranjeze in minte.

Pielea palida a lui Edward, familia Cullen tinand draperiile trase cand era soare afara, statul in casa cand era soare afara, numele pe care i l-a dat Emmett pisicii, Edward cand isi trecea nasul peste venele mele, maraitul, ochii galbeni si rosii…

“Ce ascunzi?” am spotit…

Toti din familia Cullen si-au intors capetele inspre mine. Toti erau socati, numai Rosalie era nervoasa.

“Poftim?” a tipat Rosalie la mine.

“Ascunzi ceva Damien, cu totii ascundeti ceva” am repetat mai tare.

“Ai devenit complet nebuna?” a tipat iar la mine, atitudinea ei rea se intorsese. “Da, probabil ca ai devenit!” si-a arucat bratele in aer.

“ASCUNZI CEVA DE MINE!” am tipat iar la Damien. Ochii lui rosii se uitau in ai mei. “CE ASCUNZI DE MINE?” am strigat. M-a saturasem sa fiu tinuta in intuneric! Acum vroiam sa stiu tot ce se intamplase exact sub nasul meu.

Maxilarul lui s-a inclestat in timp ce se uita furios la mine. Atat de furios.

“Bella, las-o balta, nu este bine pentru tine” incerca Edward sa ma calmeze in timp ce stateam acolo, nervoasa, cu lacrimi in ochi, plangeam prea mult, si arata cat de slaba eram de fapt…

De ce imi spunea ca nu era bine pentru mine? Ce nu era bine pentru mine oricum? Ce? Nu, intrebarea este ce ESTE bun pentru mine. Nimic, deoarece totul ma ranea intr-un fel. Asa cum mama mea m-a ranit, asa cum tatal meu m-a ranit.

Asa cum singura m-am ranit.

“Esti nebuna Bella…” tati zicea in batjocura in ureche. “Tu vezi lucruri…” a continuat.

Incerca sa ma convinga ceva ce stiam ca nu era adevarat.. corect

“Tati, te rog opreste-te-

O palma ascutita m-a lovit in partea stanga a fetei si am cazut jos.

“Poftim? Mai spune inca o data! AI SA ASCULTI TOT CE AM SA ITI ZIC, M-AI INTELES?” a racnit in timp ce eu suspinam.

“Da..”

M-a luat de jos usor in bratele lui si m-a leganat. “Te iubesc draga; stii ca tati nu a vrut…”

Am dat din cap.

“Il faci pe tati sa se enerveze si cateodata trebuie sa te loveasca, si cateodata si mami face lucuri urate cu alti oameni si el trebuie sa o invete sip e ea o lectie…”

Am dat din cap din nou. “Vrei sa ma duc in camera mea acum?” am suspinat. Vroiam doar sa stau departe de el.

“Da, micuta mea Bella…” m-a lasat jos pe picioarele mele si am fugit in dormitorul meu.

“Esti un mincinos Damien” am racnit la el. El s-a uitat urat la mine.

“De ce ochii tai sunt rosii, huh? De nu e mama cu tine? Unde ai fost cand am fost lasata cu tata si inchisa in azil? De ce te arati tocmai acum cand sunt mai teafara?!” am marait furioasa la el.

El m-a luat si ma tinut la pieptul lui starns.

“Si te-ai taiat singura?! A suierat nervos , cuvintele lui palmuindu-ma. “ mi-ai lipsit in fiecare zi din vizta mea mizerabila si am venit aici sa te duc undeva unde vei fi fericita, si am venit la o fata, la sora mea! Care se taie singura intr-o cada!” ochii lui erau inebuniti de furie, “si vrei sa stii de ce ochii mei sunt rosii? Deoarece sunt vampir, nu te uita asa de confuza si socata! M-ai auzit bine, sunt un vampir-

“Termina, Damien!” s-a rastit Alice la el.

“Las-o in pace-

“Nu! Spune-i draga Edward! Spune-i cum ai ascuns asta de ea” a tipat la Edward.

M-am intors in timp ce larimile imi curgeau pe fata. Fata lui Edward era clar in dureri, ochii lui erau atat de tristi, ca si cum tocmai si-ar fi pierdut rostul in viata; arata umilit si slabit pentru prima data de cand l-am vazut.

“Ti-a spus adevarul-

“De ce nu mi-ai spus? Am suspinat, era un micinos si el. Nimeni nu imi putea spune adevarul, Alice si restul m-au mintit… Dar ce ma durea cel mai mult era faptul ca am avut incredere in ei, in special in Edward si Carlisle, am avut incredere in ei cand nu mai credeam in nimeni altcineva si ei m-au mintit ca pe un nimic! “Ai vrut sa ma bei, nu-i asa?

‘Nu-

“Nu ma minti in continuare Edward! Am fost cumva mancare pentru tine? Planuiai intai sa ma droghezi, poata sa ma si violezi iar apoi sa ma bei incet!? Nu ma minti pentru ca stiu ca m-ai mintit in tot acest timp!” am tipat la el, a tremurat la cuvintele mele. Foarte bine! Merita asta! “M-ai luat si m-ai rupt in jumatate, idiotule!” Corpul meu incepea sa se indrepte catre usa. Nu puteam gandi, gura mea spunea lucruri pe care nu vroiam sa le spun, vroiam sa tip si sa urlu dar nu vroiam sa mai spun acele cuvinte oribile ca viol! Nu vroiam sa ma achit in felul acesta! Nu puteam gandi corect; ma simteam de parca eram posedata. Ma simteam de parca tipam la tatal meu si nu la Edward.

Damien se uita grav la mine, iar Rosalie avea schitata durere pe fata, dar am detectat un ranjet.

“Bella, imi pare rau-

“Nu! Nu-ti cere scuze! Mie imi pare rau Edward! Imi pare rau ca nu sunt perfecta! Si imi pare rau ca am luat-o razna! Si imi pare rau de toti cei de aici! Imi pare rau pentru tatal meu deoarece nu am putut fi cum a vrut el!” am plans. Lucruri pe care le tinusem ascunse au inceput sa imi iasa pe gura. “Si imi pare rau pentru ca mama mea nu m-a gasit destul de perfecta pentru a ma lua cu ea! Imi cer scuze pentru ca iubesc luna plina si sunt o adevarata lunatica cand apare pe cer ca in seara asta! Imi pare rau…” am suspinat.

Edward era deodata in fata mea.

“Este din cauza ca sunt nebuna?” am soptit uitandu-ma la el. Inima imi era suita in urechi ca de fiecare data iar creierul meu simteam cum explodeaza. Privirea mea era incetosata, am clipit de cateva ori si mi-am recapatat vederea.

“Nu esti nebuna Bella, nu esti nebuna-

L-am impins deoparte cand am realizat ca vroiam sa ma stranga in brate, a facut doar un pas in spate. Patetic.

“Imi pare rau ca mi-am intersectat calea cu a ta. Te. Urasc.” Am soptit. Am deschis usa si am fugit.

Am realizat cat de mult ma durea capul de la atata tipat in timp ce alergam, am realizat cat de multa incredere am avut in ei si cat de multe nu am observat, totulfusese chiar acolo in fata mea… si nu am bagat de seama.

Vantul imi biciuia fata, iar ploaia ma palmuia cu putere, am auzit strigatele indurerate ale lui Edward, dar fugeam atat de repede! Nu imi venea sa cred. Noaptea era neagra si singura sursa de lumina era luna, nu stiam unde ma duc, am tot fugit.

Carlisle

“Edward! Fiule asculta-ma! L-am rugat in timp ce se lupta cu toata familia… in afara de Rosalie.

“NU, SE POATE RANI! TREBUIE SA MA DUC LA EA! A marait in timp ce incerca nervos sa iasa din stransoarea lui Emmett. Emmett il tinea foarte strans, bratele lui Edward erau arcuite si se zbatea dar nu putea iesi din stransoarea lui Emmett. Alice ii tinea picioarele iar Esme incerca sa il consoleze. Jasper incerca sa tina totul sub control.

“Edward, este doar coplesita, lasa sa iasa toata furia pe care a tinut-o tot timpul…” i-am spus.

A renuntat sa se mai zbata iar Emmett l-a lasat sa cada la pamant, nederanjandu-se sa il ajute sa se ricide in picioare. Edward a marait incet de parca era un caine.

“Damien de ce i-ai face una ca asta surorii tale? Alice l-a intrebat pe Damien care statea nervos.

“Deoarece trebuia sa stie”

“Ma duc sa o caut…” a marait Edward.

“Ma indoiesc ca va vrea sa vada pe vreo unul din noi…” a spus Rosalie de langa scari.

“Nu-mi pasa! Trebuie sa o gasesc! Trebuie sa ii spun…” Edward si-a continuat propozitia in cap in timp ce a deschis usa si a fugit rapid.

Bella

Picioarele au cedat sub mine, si m-am asezat pe pietre, imi zgariau spatele dar nu ma mai interesa acum… lacrimile imi erau grele si silentioase.

Nu stiam ce vroiam, si nu stiam ce sa fac, eram o fata nenorocita, cu un trecut nenorocit si fara viitor… mi-am imbratisat genunchii strans, ploaia a inceput sa cada, asta era bine, ploaia s-a amestecat cu lacimile mele, eram o scuza patetica pentru un om. Tremuram in noapte; aleea era intunecata si mirosea a pamant si sobolani…

“Bella!” un strigat fara speranta mi-a ajuns la urechi… Corpul meu s-a imbratisat singur mai strans, ma va gasi, el si simturile lui de vampir ma vor gasi in curand.

Am avut drepate.

Am auzit apa pleoscaind sub picioarele lui, iar apoi bratele lui s-au inchis in jurul meu, fie ca am vrut sau nu, nu m-am putut abtine si am inceput sa plang mai tare.

Suspinele mele erau ca niste tipete in pieptul meu, gura imi era larg deschisa in timp ce plangeam, aratam de parca m-ar fi impuscat cineva si tipetele mele erau tot ce ma ajutau. Dar era un planset plin cu emotii si bratele lui de piatra… el fiind evident Edward, si nu vroiam nimic mai mult decat sa fiu in bratele lui pentru totdeauna. Parul mi se lipise de fata si nu puteam vorbi printre suspinele mele isterice.

Dupa cateva minute am fost capabila sa vorbesc.

Am tremurat langa el in timp ce ploaia ne lovea…” A-Am vrut sa fiu cu tine…” am spus uitandu-ma in sus la el printre stropii de apa.

“Si eu vreau sa fiu cu tine… dar tu ma uras-

“Nu am vrut sa spun asta!” am spuspinat in mainile mele.

“Dar ar fi trebuit…” a soptit starngandu-si bratele in jurul meu.

“Te iubesc…”am strigat. Trebuia sa o spun, nici macar nu stiam cum il iubeam… dar totusi, el era perfect si frumos, si ma completa… ma simtem de parca el era bucatica lipsa pe care nu mi-am dat seama ca o am. “ Te iubesc si nu stiu cum sa te fac sa ma iubesti!”

Mi-a sarutat delicat gatul. Mi-a trimis fiori pe sira spinarii cand i-am simtit buzele pe mine. Erau tari si fine, reci si tandre, un mix melancolic.

“Poti sa ma iubesti fiind tu insati… dar intotdeauna am sa te iubesc mai mult… intotdeauna… Si da, ai auzit bine, Eu, Edward Cullen, Te Iubesc , Pe Tine, Bella.”

Am inceput sa plang mai tare cand a spus asta.

Si-a strans picioarele si m-am asezat in poala lui, suspinand in palmele mele si in pieptul lui.

“E-Eu nu inteleg… Tu esti un vampr… Tu vrei sa ma ucizi totusi…” am soptit.

“Da, vreau sa te ucid in fiecare secunda cand te vad…” corpul meu s-a incordat. “ dar te iubesc prea mult… eu ma hranesc cu animale… nu cu oameni… vampirii cu ochii rosii se hranesc cu oameni, cei cu ochii aurii cu animale.”

Am dat din cap, acceptand asta in capul meu.

“Haide… trebuie sa mergem acasa acum…”

“Nu…” am soptit.

“Ba da, nu am sa te las aici, nu am sa te las sa racesti…”

Am tusit in momentul ala.

“Sau poate ca deja esti…” a soptit in timp ce s-a ridicat cu mine.

Mi-a sarutat crestetul. Vroiam sa ma sarute pe buze nu pe crestet…

“Dormi…dormi, Bella mea…”

Am auzit un cantec de leagan necunoscut, si imediat am adormit.

Sub vraja lui frumoasa… Visand bestia cu ochii rosii… sfarsind sub ochii aurii a lui Edward…

Dar stiam ca Edward va fi nervos odata ce voi fi treaza… stiam ca va vorbi cu mine despre taieturile mele…