Capitolul 6-Vampire

Bella

“Stii ceva Bella!” tatal meu a tipat la mine in timp ce ma tragea cu putere de par, fiind nervos, fata lui arata intr-un fel ciudat. “Nu-mi place de tine! Nu-mi place de tine deloc! Si mai stii ceva?”

Lacrimile au inceput sa imi curga rapid pe obraji, tati m-a ranit foarte mult in ultimul timp…

“Nu-mi place fata ta! Nu-mi place inima ta! Nu-mi plac ochii tai! Si,cel mai important,nu imi palce de tine! Nu am sa-ti scot plamanii afara-

Un suspin mi-a iesit pe gura.

“Taci din gura! Inca nu am terminat, ziceam ca nu am sa-ti scot plamanii afara direct in pieptul ala al tau, ratata ce esti! Pentru ca asta ar insemna sa ma duc la inchisoare, asa ca, ai face bine sa fii o fata cuminte pentru tati, tine-ti gura inchisa si nu vorbi, prefa-te ca esti nebuna ca de obicei cand vor veni doctorii” a spus trantindu-ma jos pe podea, am putut simti aerul suierand cand un alt suspin mi-a iesit pe gura. Mi-am ingropat capul in brate, incercand sa raman puternica.

M-am trezit, gafaind dupa aer in intuneric, in timp ce visele mi se intorceau in minte; lacrimile au inceput sa apara, in timp ce clipeam ca sa le inlatur… puteam sa spun ca eram in patul meu, am vazut ca am fost adusa aici, stateam deasupra asternuturilor move… fruntea imi era plina de sudoare, iar inima se auzea cu putere prin camera…

Atunci, evenimentele care s-au petrecut mi-au aparut in minte. Toate fetele frumoase si nervoase ale familiei Cullen, tipetele din cauza problemelor pe care le cauzasem din accident, se parea ca este un lucru natural… Cauzam distrugere peste tot unde ma duceam.

Ar trebui sa ii parasesti Bella; stii ca am dreptate… Gandeste-te pentru o secunda, daca ii parasesti, nu vei mai fi fortata sa vorbesti, nu vei mai fii inconjurata de atata violenta si vei fi libera sa faci ce vrei… Ceva imi soptea in ureche.

O secunda a fost tot ce am avut nevoie. Am sarit repede de pe pat si am mers incet pe calcaie catre usa, am deschis-o si nu m-am mai deranjat sa o inchid dupa mine.

Mi-am simtit sudoarea de pe crestet tot mai grea in timp ce mergea de-a lungul fetei catre sani. Am inceput sa merg mai repede, picioarele mele purtandu-ma iute pe holuri, jos pe scari si sufragerie. Peste tot era liniste, gura imi era uscata iar inima galagioasa. Nu eram in desert dar dintr-o data m-am simtit de parca eram acolo.

Mana mea greoaie a apucat manerul auriu al usii, asta era, trebuia doar sa trag de ea, trebuia doar sa trag si eram libera de aceasta nebunie, si apoi, as fugi, libera ca vantul si as face ce mi-as dori, nu tu vorbit; doar eu si cu mine…

Exact cand eram pe cale sa deschid usa din mahon, ceva tare si rece s-a infasurat imprejurul taliei mele.

Inima a inceput sa imi bata repede in timp ce spatele meu era pus usor dar convingator pe perete.

Am simtit maini de o parte si de alta a capului; m-am uitat prin intuneric si l-am vazut pe Edward. Ochii lui erau furiosi si nervosi pe mine. Puteam simti caldura care venea dinspre el in valuri, corpul lui era presat de al meu, in timp ce spatele meu era lipit de perete. S-a aplecat, astfel incat nasul lui il atingea pe al meu. Ii puteam simti respiratia dulce.

“ Imi poti explica si mie unde vroiai sa te duci?” a spus nervos. Fata lui era incruntata de durere; asa mi se parea mie.

Nu am vorbit; nu aveam de gand sa fiu fortata, nu si de data asta de vocea lui dulce de catifea.

“Ce este? Nu mai ai de gand sa vorbesti acum? Asta este?” a spus printre dinti. “ Asta este planul tau? Cand esti fortata pur si simplu ignori lumea? Stiu ca vrei sa vorbesti Bella, vorbeste cu mine” vocea lui era o soapta langa urechea mea… atat de calma.

Inima mea era prea galagioasa! Era aproape greu de auzit vocea lui frumoasa si nervoasa.

Am inghitit in sec zgomotos, si am vorbit raguzita. “ Eu..eu vroiam sa iau o gura de aer-

“Nu ma minti Bella; nu te pricepi deloc la asta.” a spus, ochii lui devenind dintr-o data tristi si indurerati. “De ce ai vrut sa pleci? De ce ai vrut sa pleci fara sa imi spui?” a soptit, mainile lui mutandu-se de langa capul meu pe langa corpul lui, ochii lui coborand in pamant. “De ce ai pleca?”

Nu am putut vorbi… ce puteam sa spun? ‘ Pentru ca nu va mai trebui sa vorbesc niciodata’… asta ar fi o scuza patetica.

“Eu…eu nu-

“Ba da, ai vrut” vocea lui a devenit furioasa din nou iar ochii lui s-au uitat fix in ai mei. “Stii cat de mult tin la tine Bella.”

Cuvintele lui mi-au adus lacrimi in ochi.

“Dar stii ceva!” vocea lui era puternica si nervoasa. “Daca vrei sa pleci! Du-te! Alice e plecata sa iti cumpere haine cu Esme si Jasper! Carlisle e la spital, iar Rosalie nu este aici! Asa ca daca vrei sa pleci, doar pleaca!” vocea lui era un suspin spart la sfarsit; parea spart.

Intunericul a devenit dintr-o data coplesitor.

Si apoi m-a durut ca un glonte in piept. “Asta vrei sa fac?” am plans uitandu-ma la mainile mele; parul meu a cazut acoperindu-mi partile fetei…” Vrei sa plec?”

“Bineinteles ca nu…” a spotit, vocea lui de catifea era indurerata.

Dintr-o data am simtit doua maini reci ca gheata de o parte si de alta a fetei, aducandu-mi privirea in ochii lui… dar nu am putut vedea printre lacrimi…

De parca ar fi stiut sau mi-ar fi citit gandurile, le-a indepartat cu degetul mare… am simtit o urma de caldura in spatele lui, si era alinatoare, stiam ca trebuia sa fiu socata si ca inima mea trebuia sa bata un million de batai pe minut… dar nu putea sa-mi fie frica de el. Era atat de frumos si bun, atent si dulce, calm si mangaietor… era imposibil … sa imi fie frica de Edward. El m-a relaxat. De parca stia leacul care ma facea fericita.

“Nu vreau sa pleci…” a murmurat, fata mea era tinuta delicat in mainile lui, de parca era o figura de sticla. “Niciodata nu as vrea ca tu sa pleci… dar daca asta este dorinta ta, poti pleca… nu te pot opri sa faci ceea ce doresti.” S-a vazut o scanteie in ochii lui, apoi a zambit superior, nu mi-am dat seama cumva de vreo gluma? “Probabil as putea, dar… niciodata nu as putea sa te opresc sa faci ceea ce doresti… Bella…” a murmurat, mainile lui luandu-le pe ala mele dintr-o data, nasul lui mergand de-a lungul venelor acolo. Ochii mei s-au inchis, era un sentiment frumos, a trims milioane de bucatele de gheata din bratul meu catre corp. Dar vroiam sa faca asta o data si inca o data.

“Tu nu intelegi cat de mult… m-am adaptat cu tine de cand ai venit aici… este extraordinar cat de mult detest sa fiu departe de tine…” a soptit.

Au fost cele mai frumoase cuvinte pe care le-am auzit, dar si cele mai confuze. Adaptat? Ce era? Eram cumva o noua specie pentru el?

Am deschis ochii si am vazut ca se uita fix in ei…”Cu alte cuvinte, vreau sa stai aici.” A spus el serios.

Am dat din cap solemn.

El a zambit si mi-a tinut fata in palme. “Iti place la nebunie sa ma torturezi prin faptul ca nu vorbesti nu?”

Un zambet mi-a luminat fata.

Ochii lui au dansat si o sclipire s-a vazut in ei in intuneric…

Era mijlocul noptii de acum… si inca nu imi era somn… mi s-a parut ciudat ca Alice Esme si Jasper s-au dus la cumparaturi noaptea… si Rosalie cu Emmett au iesit asa tarziu… Ei binenu am petrecut destul timp cu ei, poate ca asta era ceva normal pentru ei…

M-am intors necontenit inapoi, pianul negru contopit cu intunericul camerei facea ca atmosfera sa fie frumoasa dintr-un anumit motiv…

Evenimentele din seara asta m-au tinut treaza, nu stiam de ce, dar m am simtit uimita si socata de cuvintele pe care mi le-a spus Edward…

Inainte sa imi dau seama, lumina incepea sa iasa de sub cerurile noptii… soarele era afara…. Am zambit la acest lucru dar eram inca somnoroasa.

Am gemut si am intors spatele luminii.

“Trezeste-te, Bella…” a cantat o voce in aer, era o soapta.

Am stiut imediat cine era. Emmett.

Am ridicat capul cu greu si am vazut ca tinea o pisica!

Ochii mi s-au marit cand am vazut frumoasa pisica neagra, avea o pata alba pe nas.

“Am adus-o pentru tine.” A spus in timp ce a mangaiat-o. a venit inspre mine in timp ce ma uitam la cel mai dragut lucru pe care l-am vazut vreodata!

El a ranjit cand mi-a vazut fata. “Iti place?”

Am dat din cap rapid. Pisica era ata de frumoasa; ochii erau mari si albastrii.

“Uite.” A zambit si mi-a dat-o.

A sarit din bratele lui, care ele pareau o cusca pentru ea, si s-a asezat pe asternuturile move. Ochii ei se miscau curiosi. Era adorabila; m-a vazut intr-un final si s-a uitat la mine intens. Eu m-am uitat la fel.

A mieunat si eu am chicotit in timp ce am luat-o luat in brate, blana ei era frumoasa si atat de moale, incat nu imi dadeam seama daca o atingeam pe ea sau altceva.

S-a asezat in poala mea si s-a cuibarit acolo.

M-am uitat in sus si am vazut ca Emmett ranjea., ochii lui i-au intalnit pe ai mei.

“M-Multumesc” am soptit.

El a inceput sa rada zgomotos si apoi a zambit. “Nici o problema Bells, esti parte din familie acum, asa ca orice te face fericita…” apoi s-a incruntat.” Si apoi, trebuia sa ma revansez…” un zambet i-a luminat fata. “ Haide jos, adu pisica cu tine, apropo… ce nume ii pui?

M-am gandit o secunda. “ Ce nume crezi ca ar fi apropiat?” imi era din ce in ce mai usor sa vorbesc cu el, era dulce si nu facea mare caz din asta.

Si-a incretit buzele. Apoi un ranjet rautacios i-a aparut pe fata. “Colti de vampir.”

Mi-am incruntat confuza. “Cred ca este bun… ok. Vampir este… Colti nu se potriveste in nume…”

El a zambit si a iesit din camera.

‘Vampir’ era atat de dragut si statea aia de confortabil inccat nu vroiam sa il deranjez, asa ca l-am luat in brate cu grija si am pornit-o pe scari. Eram ciudat de fericita azi, poate din cauza serii trecute, nu stiu, dar aveam o scanteie de fericire astazi.

Cand am ajuns jos, am vazut ca intreaga familie era acolo. Chiar si Rosalie, dar era calma si nu imi dadea atentie. Asta era un semn bun. M-am asteptat ca norii sa se departa si ingerii sa iasa din rai cantand.

“Aw! A tipat Alice fericita cand a vazut pisica. “Bella, e atat de dragut! Ce nume i-ai pus?” a zambit si a venit langa mine. Parul ei tepos era aproape negru ca si blana pisicii, dar al ei era mai inchis. Si ca intotdeauna avea o tinuta frumoasa care era fara cuvinte, astazi era numai in negru.

Am observat ca nu mai erau umbre… si astazi nu e vineri? Nu trebuiau sa se duca la scoala sau ceva de genul? Hmm…

“Vampir…” am soptit. Imi era mult mai usor sa vorbesc… eram un pic mandra de mine… radiam pe dinauntru.

Ochii mei au prins un mic zambet din partea lui Jasper.

A fost liniste timp de un minut, aerul era tensionat, aproape ca imi puteam auzi inima batand, dar rasul lui Emmett a erupt prin aer, trezindu-l pe Vampir.

“Cum ai spus ca l-ai numit?” a suierat Edward din bucatarie, capul lui ivindu-se langa perete, apoi intregul lui corp mi-a captat privirea.

“De ce? Este ceva gresit in a-l numi asa? a spus Emmett ridicand din umeri indiferent.

Toata lumea s-a uitat la el, in afara de Carlisle, Esme, Alice si cu mine.

“Edward, tipul acesta de imaturitate este de asteptat din partea lui Emmett” a spus Esme cu vocea ei dulce in timp ce statea in poala lui Carlisle.

“Asta e adevarat…” a spus Edward cu un oftat.

A zambit si a venit langa mine si Alice. Inima mea a tresarit un pic si dintr-o data Alice avea un ranjet pe fata si pot sa jur ca a facut din ochi… Nu puteam sa jur, dar totusi, puteam sa imi imagienz lucruri, nu am dormit deloc…

Vampir a luat o pozitie defensiva in fata mea, maraituri iesind din gura lui in timp ce se uita cu ura la Edward care se incrunta la el.

“Aaa, cred ca Bella si-a gasit singura un nou barbat” a bombanit Emmett in timp ce radea, asta l-a costat o palma din partea lui Rosalie. Am rosit puternic… nu imi venea sa cred ce a rostit.

Am vazut fata lui Edward intunecandu-se. De nervi.

“Shh, e totul bine…” am soptit in urechea lui Vampir. S-a relaxat vizibil in timp ce am vorbit cu el; mi-a lins obrazul si apoi s-a cuibarit din nou in bratele mele.

“Te iubeste… foarte mult…” a spus Alice uitandu-se la pisica confuza. “Nu m-a ascultat deloc pe mine si pe Emmett in drumul catre casa…. A mieunat tot timpul.

A ridicat din umeri si s-a intors la Jasper cuibarind-se in bratele lui; Rosalie facea acelasi lucru cu Emmett…M-am simtit dintr-o data singura.

Atentia mea s-a intors catre Edward, si cand am vazut minunatii lui ochi aurii, totul s-a evaporat si au ramas numai ochii lui, zambetul lui s-a intiparit in memoria mea, si sunt sigura ca ranjetul meu s-a intiparit in a lui…