Capitolul 2-Delicios

Edward

Sangele ei avea cel mai… delicios miros pe care nasul meu a avut privilegiul sa il simta vreodata. Imi lasa gura apa. Ma simteam de parca statusem nemancat pe o insula pustie gandindu-ma numai la mancare, iar in momentul in care am gasit-o, nu o puteam atinge deoarece cineva m-ar pocni in cap.

Da; aveam o problema.

Parea sa arate ca un zombie, mergea ca un mort in propria mea casa. Ochii ei erau frumosi si adanci ca marea, dar nu tineau nici o emotie. Niciodata nu am vazut vreo expresie de teama, confuzie, ori o urma de stralucire in ei… Erau doar lipsiti de viata si de emotie! Trebuie sa spun ca era un pic infricosator.

Am intrat in casa; Am stat departe de dansa, imi simteam corpul ca o bara de otel.

Alice a fost prima care a inceput sa vorbeasca. “Buna Bella! Eu sunt Alice” Si-a fluturat mana ca o maniaca in fata saracei Bella. Bella, ca de obicei, a stat nemiscata. Nu a spus nimic.

“Alice nu o speria…” i-a soptit Carlisle.

Alice s-a bosumflat si si-a incrucisat bratele la piept, intotdeauna era cea mai dramatica din familie.

“Buna, Bella draga…” i-a soptit Esme cu vocea ei materna… Am mers pana la canapea, departe de ei si m-am asezat.

Am stat si am privit-o pe Bella, fascinat de aceasta mica fiinta.

Era de-a dreptul enervanta! Nici nu puteam… sa imi imaginez cat de mult vroiam sa o omor! Nu numai ca sangele ei mirosea atat de bine, dar nici nu ii puteam citi nici gandurile. Am oftat greu in timp ce imi urmaream familia facand cunostiinta cu ea…

“Oh Bella, vreau sa iti arat camera ta, e atat de frumoasa…” Vocea lui Alice mi-a disparut din minte in timp ce ma uitam atent la fiinta ce ma scotea din minti.

Parul ei des avea culoarea maro, era intr-o conditie foarte buna tinand cont de faptul ca nu prea si-l peria… Fata ei era in forma de inima si era mai scunda decat mine. Buzele ei erau de un roz frumos, ochii ei erai mari si caprui, si cum deja am mentionat lipsiti de emotie. Pielea ei era ca de portelan, era fantastica, si era de asemenea vizibil slabuta.

Alice a facut tot posibilul sa nu o atinga pe Bella in timp ce ea si Carlisle au condus-o sus, iar eu am ramas cu restul familiei. “Miroase delicios” a spus Jasper printre dinti, facandu-si aparitia in final in camera.

Am dat din cap.

“Ei bine, sa faci tot posibilul sa nu o sperii; a trecut deja prin atatea, nu trebuie traumatizata si mai mult…” ne-a spus Esme.

“Stai linistita mama, o sa avem grija de Bells, nu-i asa Rose? A spus Emmett. Instinctul lui “fratesc” l-a tarat pana in punctul in care, daca cunostea un om care era fragil si il placea, era fratele lui.

Rose si-a dat ochii peste cap si a continuat sa isi citeasca revista stupida.

“Fiinta aceasta mica nici nu este atat de frumoasa, doamne, de ce toata lumea este asa de fascinata de mica muta?” s-a gandit ea.

Am simtit ca un marait sa construia in pieptul meu dar l-am inghitit inapoi. M-am dus la pian si am inceput sa compun ce simteam.

Bella

Camera avea nuante de violet …era o nuanta de violet deschis pe draperia de la geam ce atarna pe o bara neagra. Avea un pat gigantic si langa un casetofon? Cred k era un casetofon. Patul era acoperit cu niste cearceafuri move, pernele erau liliachii. Si mai era un dulap care parea sa fie deja umplut cu haine, cu toate ca nu imi cumparasem haine, nu prea imi placeau cumparaturile; iar langa dulap se afla baia.

Dar ce mi-a captat privirea era pianul, era de un negru lucios, cheile pareau din portelan si erau aproximativ… 8 lumanari move deasupra lui. Bancuta era de asemenea frumoasa; picioarele erau brodate cu trandafiri negrii.

“M-am gandit ca ai vrea ceva cu care sa te binedispui…” a oftat Alice.

Stiam cum sa cant la pian, m-au invatat la azil… mi-au spus ca ‘era bun pentru mine’. Era ceva in care ma puteam inchide cand vroiam sa scap din iadul acela.

Lunima gri de afara il lumina frumos, ceea ce il facea deosebit.

“Banuiesc ca am sa te las sa faci baie si alte lucruri. Am sa fiu jos Bella…” a spus Alice. Era de asemenea deosebit de frumoasa, la fel ca restul, la fel de gratioasa… la fel de perfecta.

“La fel si eu” a spus Carlilse cu calm in timp ce iesea afara. “Haide tata, trebuie sa mergem sa vedem ce ii pregeste Esme de mancare Bellei” a spus in timp ce inchideau usa.

M-am infiorat cand a rostit cuvantul ‘tata’.

Alice

Bella era intr-adevar o fata frumoasa, nu neaparat ca alti oameni nu aratau bine, dar… probabil era una dintre cele mai frumoase finite pe care am vazut-o, care nu se machiaza si nu incearca sa fie falsa.

Edward a marait in timp ce imi citea gandurile.”Oh, mai taci” am mormait.

A ranjit in timp ce scria ceva pe o mica lui foaie pe care scria de obicei muzica.

“Se numste partitura Alice”. A ras el.

“Ei bine scuza-ma pentru ca nu sunt, Desteapta in muzica…” am mormait. Moda era pentru mine.

El a zambit. Era fratele meu favorit, adica, il iubeam pe Emmett, si era glumet si dragut si grijuliu. Dar il puteam intelege pe Edward cel mai bine si el de asemenea. Tot timpul ma conforta cand Jazzy si cu mine ne luam la cearta… dar de obicei daca Jazzy si cu mine ne luam la bataie… se revansa fata de mine prin…

“Destul Alice, apreciez faptul ca gandesti despre mine astfel, dar nu doresc sa stiu cum se revanseaza Jasper fata de tine dupa o cearta. Sunt fratele tau si inca ma mai sperie chiar si cand aud asta.”

Am chicotit si l-am sarutat pe obraz.

“Edward, cred ca Bella stie sa cante la pian…”

El a inghetat. “Ce ai spus?”

“Nu stiu… felul in care s-a uitat la el… nu s-a uitat la nimic altceva din camera mai mult de 2 secunde, literal, iar la pian s-a uitat timp de… 20 de secunde…”

“Hmm…”

Am oftat si m-am asezat langa el pe bancheta de culaore crem. “ Sper ca va vorbi cu noi destul de curand, am un sentiment ca vom fi cele mai bune prietene… adica… Rosalie si cu mine suntem prietene bune… DAR, cateodata am nevoie de alti prieteni…” am spus in timp ce el experimenta la clape. Am inceput sa ma gandesc la haine. Am vazut-o venind in hainelel alea invechite si am tremurat. Va trebui sa invete atatea. Sa se macheze, cu toate ca frumusetea ei naturala era un atu.

“Noroc Alice.”

Am oftat.

Am auzit niste pasi micuti, venind de pe scari.

“Toata lumea, purtati-va natural…” am spus intr-o voce pe care numai Vampirii o puteau auzii.

Edward

Mirosul ei m-a lovit ca un val; mi-a intrat pe nari si s-a raspandit prin tot corpul. Era intoxicant si ma tenta. Am vrut sa ma duc la ea, sa ii cuprind trupul in maini, sa-mi infasor mainile imprejurul ei si sa o musc… Vroiam sa ii simt sangele curgandu-mi pe gat si sa-I aud inima-

“Edward” m-a chemat Alice.

M-am trezit din ganduri.

Bella era langa ea, aratand frumoasa ca intotdeauna.

“Haide, trebuie sa mergem sa ii aratam Bellei imprejurul casei…” mi-a spus ea.

Bella s-a uitat la mine ca o statuie, se uita cu ochii ei caprui de parca ar fi vrut sa fuga in orice moment. Sangele ei m-a tentat si mai tare… Purta o bluza albastra, care arata incredibil pe pielea ei. Uitamdu-ma in ochii ei mi-am dat seama ca erau cei mai frumosi ochi caprui pe care i-am vazut in viata mea, in ciuda faptului ca erau lipsiti de emotie.

“Imi pare rau Alice, dar trebuie sa ma duc sa imi fac temele…” am mintit-o. Imi facusem temele rapid imi momentul in care profesorul s-a hotarat sa le verifice.

“Oh, nici o problema atunci; cred ca vom merge numai noi doua! A spus in timp ce a pasit in fata Bellei, care a urmat-o ca o fantoma… doar facand ce i se spunea de parca era o sclava.

Am fugit inspre dormitorul meu cu o viteza nevazuta in momentul in care am vazut ca plecase si m-am incuiat inauntru.

Am mers la fereastra si am vazut ca Alice ii arata Bellei imprejurimile… Alice era destul de incantata in timp ce ii arata Bellei gradina lui Esme… Eu nu imi puteam lua ochii de la Bella… nici macar pentru o secunda.