Cap.9

Bella pov

Ce dracu se întâmplă?

Edward pov.

Wow,chiar eu am făcut asta?Eu am făcut!!Proasta de Alice.

Alice pov

Am intrat şi i-am văzut pe Bella şi pe Edward sărutându-se…în camera lui Edward…pe patul lui
Edward.Emmet mai bine nu află de asta.

Bella pov

Wow,mă simteam de parcă am furat cabluri cu gura şi le-am prins acolo cu puterea implantului de dreapta din afara Seattle sau ceva în genul.Sărutându-l pe Edward era ca o mare electricitate în tot corpul meu.Când am auzit-o pe Alice tuşind,eram foarte tăcută.Aproape am uitat cum se respiră şi asta nu se va termina cu bine.

Edward m-a dat la o parte şi s-a întors la Alice.Ea doar zâmbea veselă.

„Te pot ajuta?”a întrebat Edward pe un ton iritat.

„Nup,doar treceam.”a zis împingându-l.

„Alice locuieşti cu un etaj mai jos decât mine.Am holl acesta doar pentru mine.”

A înroşit.”Ai dreptate,eu doar..uh…ei bine,pa!”s-a întors şi a alergat pe scări.

„Wow.”am şoptit.

„Mda.”

„Deci ce facem acum?”m-am uitat la el.

„Ce ai vrea să facem?”m-a întrebat nesigur.

„Nu ştiu.Nu vreau să mişc jumate de ţară,acum.”

„Nu trebuie.”

Aşteaptă,ce???Ce vrea să spună cu exactitate?

„Huh?”

„Carlisle şi Esme au acceptat să stai aici,până când tu vei găsi undeva aproape sau ceva.”

„Mda,o să ia o vreme şi Edward,nu pot să stau aici.Vreau să spun,nu vreau să impun ceva şi acum asta,ce ai vrut să zici,mi se pare că sunt o intrusă aici.”am înroşit şi am lăsat privirea în jos,jucându-mă cu degetele.

„O să fii în siguranţă.Asta este tot ce contează acum.Nu trebuie să te îngrijorezi despre faptul că trebuie să te duci acasă la Charlie în fiecare seară şi să te stresezi în legătură cu ceea ce o să facă.Poţi să stai aici şi să locuieşti cu noua ta familie.”

Am zâmbit şi m-am uitat la el,care de asemenea zâmbea.”Toate astea o să pară ciudat ştii?De parcă urmează să dispar sau ceva în genul.Săptămâna trecută luam bătăi şi acum sunt în cameră cu cel mai tare,super tip din şcoală.”Edward a chicotit şi eu simţeam cum iau o culoare de roz:”Şi parcă eu o să dispar curând dimineaţa.Când merg la culcare,o să mă gândesc la tine şi când o să mă trezesc nu o să mai am nicio memorie cu voi.Ca un vis.”

El încă chicotea şi eu i-am dat o privire: „ai de gând să vorbeşti sau o să stai acolo ca un idiot?”.

În sfârşit a vorbit:”Chiar crezi că sunt cel mai sexy tip din şcoală?”

L-am lovit în semn de joacă,cu mâna bună:”Edward!Nu ăsta este punctul!Nu ştiu ce să fac.”mi-au dat lacrimile încă o dată şi el m-a luat în braţe.

„O să faci alegerea corectă.O să-ţi dai seama de alegerea potrivită.”m-a sărutat pe frunte.

Am oftat:”Sper că da.”

ZIUA PROCESULUI.

Bella pov.

M-am întins pe pat uitându-mă la ceas.Azi era ziua procesului.Am sunat la şcoală ca să anunţ că sunt bolnavă şi să mă asigur că nimeni nu ştie de evenimentele de azi.

Tribunalul era în Seattle.Mergeam acolo împreună cu Edward şi cu tatăl lui.Carlisle pentru a prezenta fişierele dosarurilor:dosarele cu radiaţii şi alte documente.Charlie o să fie acolo împreună cu avocatul lui desigur.Eram aşa de nervoasă că nu puteam gândi.

Edward o să fie acolo în aproximativ o oră,deci ar trebui să mă ridic şi să mă pregătesc.Tot trebuie să fac un duş şi asta o să dureze.Trebuie să-mi pun ceva de plastic peste mână ca să nu se ude.

M-am târât singură până la baie,lunând bagajul şi înfăşurându-mă.M-am suit în cadă dând drumul la apă.Îmi relaxa muşchii instantaneu,dar coapsa ruptă încă o simţeam.

După un duş fierbinte,m-am dus în faţa dulapului şi am ales o pereche de pantaloni gri.Am căutat prin dulat o bluză prezentabilă,în sfârşit m-am decis să mi-o iau pe cea albă,împreună cu o eşarfă.

După ce m-am îmbrăcat.M-am dus la baie şi mi-am aranjat părul.Îl pieptăneam încet.L-am lăsat desprins,lăsându-l să curgă pe umeri.M-am machiat puţin.M-am întors în camera mea şi am adormit pe lenjeria albă.

Uitâmdu-mă încă o dată în oglindă,arătam prezentabil pentru judecător şi pentru oricine din curte.Unii oameni nici măcar nu aş vrea să ştiu că sunt acolo doar pentru a vedea cum totul ia o întorsătură ciudată.

Am luat o gură de aer,am deschis uşa şi am coborât jos,luându-mi ipod-ul.M-am dus în cameră la Charlie şi el era deja gata şi nu era acolo,dar nici jos nu era.Cred că a plecat spre Seattle.

M-am aşezat la masa din bucătărie şi mă jucam cu furculiţa.M-am speriat când am auzit ciocănitura la uşă.M-am ridicat şi am păşit încet până la uşă,când am deschis-o era Edward.Era îmbrăcat cu trico-ul alb şi cu blugii albaştri.

„Wow…arăţi…hot.”a zâmbit foarte sexy.

Am chicotit:”Mulţumesc.Nici tu nu arăţi aşa de rău.”

„Mulţumesc.”S-a aplecat şi şi-a pus buzele asupra mea într-un mod gentil.Doar un mic sărut.

„Ei bine ar trebui să mergem,cu siguranţă nu vreau să întârzii la propriul meu proces.”m-am despărţit de el făcându-l pe Edward să facă câţiva paşi înapoi.Am închis uşa în urma mea şi am mers la volvi.

Am realizat că Carlisle nu e în maşină:”Unde e Carlisle?Nu merge cu noi?”

„Ei bine trebuia,dar trebuia să se oprească undeva aşa că a decis să luăm maşina lui.”

„Oh,ok.”

M-am urcat şi Edward mi-a închis uşa.S-a urcat pe partea cealaltă şi a început să conducă.Pe şosea,mi-a luat mână şi a început să deseneze cercuri pe ea.M-am uitat la el şi el mi-a zâmbit.

Mi-am luat Ipod-ul din poşetă şi l-am bagat la maşină,iar Edward ia dat drumul.Prima era: Through the Rain by Cinderella.

“Cinderella?Ţi-au plăcut muzica din anii 80?”a întrebat curios.

“Da.Mi-au plăcut.În anii 80 era muzică adevărată.”

“Serios?Asta este interesant.”

Nu am păstrat conversaţia.Dar eu cred că am adormit pentru că după un timp l-am auzit pe Edward cum îmi şoptea în ureche să mă trezesc.Mi-am deschis ochii şi am văzut că eram la tribunal.Parcarea era aproape liberă cu excepţia unui loc,care cred că era al unui veterinarului.Şi desigur al avocatului lui Charlie.

“Eşti gata?”a întrebat Edward în timp ce îmi deschidea uşa.

“Nu în totalitate…să mergem.”el a chicotit şi am ieşit afară din maşină.

Mi-a luat mâna şi ne îndreptam spre intrare.

„Edward,nu ştiu dacă pot să fac asta.”trebuia să vorbesc despre tot.

Să le explic cum mama mea împreună cu Charlie m-am nenorocit.

“Bella respiră.”punându-şi degetele pe obrazul meu.”O să fie bine.O să fiu acolo dacă o să ai nevoie de mine.Doar spune cuvântul şi o să luăm o pauză.”

“Edward nu ştiu dacă pot să retrăiesc aceste momente.Este cea mai groznică parte din viaţa mea şi o să trebuiască să spun totul despre viaţa mea cu detalii,despre ce au făcut ei.În special el.”am început să plâng.Eram recunoscătoare pentru că purtam mascara.

“Bella totul o să fie bine.După ziua de azi,o să se termine totul şi o să poţi veni să locuieşti cu noi şi o să fii în siguranţă şi fericită.

Mi-am lăsat capul pe pieptul lui,iar lacrimile le lăsam să cadă libere.Eram fericită că nu eram snoabă,asta ar fi fost ruşinos.Edward m-a îmbrăţişat într-un mod gentil,aşa fel încât să nu mă rănească.

După o vreme am văzut un om îmbrăcat la costul negru cu o servietă care venea spre noi:”Sunteţi domnişoara Isabella Swan?”a întrebat el.

“Da.Dumneavoastră sunteţi domnul Jacob?”

“Da,eu vă reprezint în acest caz.Presupun că doctorul dumneavoastră o să fie aci în curând cu fişele dumneavoastră?”

Am dat din cap:”Carlisle Cullen,abia s-a mutat aici şi este singurul meu doctor de la ultima vizită,dar este un doctor bun.”

“Şi tu eşti?”a întrebat către Edward.

“Eu sunt Edward Cullen,iubitul ei.A vrut să fiu cu ea în această zi.”Şi-au strâns mâinile.

“Ei bine Isabella,cred că această zi o să fie foarte grea şi dacă simţi nu contează motivul că ai nevoie de o pauză doar spune ceva şi eu o să mă asigur că o să ne de-a 5-10 minute.”

Am dat din cap şi el s-a aşezat lângă mine.Am vorbit despre aproape totul şi despre întrebările pe care mi le va pune.Nu avea voie să-mi spună cu exactitate întrebările,dar mi-a făcut un mic rezumat despre cum o să se desfăşoare procesul.

Urmaţi de către domnul şi doamna Cullen,toţi erau în perechi.Jasper şi Alice în urma lui Carlisle şi a soţiei lui şi Emmet împreună cu Rosalie nu foarte departe de ei.Toţi ţineau la mine,m-am ridicat în picioare când Alice cu Rosalie au început să alerge spre mine.Cu toţi m-au îmbrăţişat,însă surpriza a fost la Emmet pentru că m-a luat în braţe cu grijă.

“Sunt aşa fericită să vă văd pe toţi pe aici.”am zis după ce Emmet m-a pus jos în sfârşit.Aveam lacrimi care îmi curgeau pe obraz,curgeau de parcă erau un râu.

“Aw,Bella nu plânge.O să-ţi strici machiajul,care arată minunat.Aş minţi dacă aş spune că nu e aşa.”a zis

Alice luându-mă din nou în braţe.

Am râs printre lacrimi:”Mulţumesc Alice.Asta înseamnă mult pentru că vine din partea ta.”

A zâmbit înapoi şi s-a întors spre Carlisle:”Ai toate dosarele şi toate radiografiile?”

Un pic mai târziu,Carlisle a intrat,urmat de toată familia lui.Mă simţeam jenată şi eram foarte uimită că au apărut cu toţii.Nici măcar nu ştiam că ei ştiu despre asta.Nu eram supărată pe ei,de fapt eram foarte fericită să-I văd şi pentru că mă susţin.Ei chiar erau familia mea.

A deschis gura să spună ceva,dar un gardian mare a intrat şi l-a întrerupt:”Următorul caz!!Cazul Swam!”a ţipat el.Toată lumea s-a grăbit să intre.Când am intrat erau o mulţime de oameni.Cullenii şi cu mine am intrat în mica sală.

Domnul Jacob şi cu mine ne-am dus la masă,urmaţi de către Charlie şi avocatul lui.Carlisle s-a aşezat lângă noi pentru că trebuia să prezinte documentele spitalului.

Cu toţii ne-am aşezat,şi după câteva minute judecătorul a intrat înăuntru urmaţi de 10 oameni care cred că erau juri-ul.

“Toţi oamenii implicaţi în cazul dintre Isabella Marie Swn şi Charles David Swan să se ridice.”a strigat executorul judecătoresc.Împreună cu noi s-au ridicat şi avocaţii.După ce judecătorul s-a aşezat,executorul a strigat din nou:”Puteţi să luaţi loc.”

“Ok,acesta este un proces între Isabella Swan şi tatăl ei Charlie Swan.Isabella îl cauză cum că Charlie a abuzat de ea pshic şi fizic…”a zis judecătorul.Eram un pic stresată pentru că Edward nu ştia că Charlie m-a violat.M-a distrus şi asta era cel mai rău.Acum trebuia să mă concentrez pe lumea adevărată,avocatul lui Charlie s-a ridicat în picioare şi a zis:

“Vreau să o chem la bară pe Isabella Swan.”

M-am ridicat încet şi m-am dus la:”bară.”.După ce am depus jurământul a început să mă interogheze.

“Deci Isabella este adevărat că Charlie te abuza de când erai tânără,chiar şi când Renee trăia?”

“Da.”am răspuns tare în microfon.

“Şi loviturile pe care le ei,sunt de la faptul că Charlie “te-a împins” pe scări?”

“Da.”am repetat.

“Deci…de ce nu l-ai denunţat mai devreme,de ce te-ai decis să spui mai târziu?”

“Ei bine,el mi-a spus că dacă spun cuiva o să plătesc şi normal eram îngrozită.Eram în spital.Eram acolo din cauza lui şi ştiam de ce este în stare,aşa că am tăcut din gură.”

“Dar dacă autorităţile te-au lăsat în custodia lui,atunci cum putea să te rănească ?Ar fi trebuit să fii în siguranţă de orice armă.”

“Aveam 8 ani când a început asta.Nu mă puteam gândi la nimic la ce o să-mi facă el mie,când o să ajungă acasă.Urma doar să mă plesnească,ceea ce era normal sau urma să bea foarte mult şi să mă trântească pe jos,rupându-mă în bătaie.Primul meu sărut a fost când el m-a făcut să cad pe jos accidental.Nu eram destul de tânără să realizez că nu sunt în siguranţă,nici lângă mama.Ce legătură putea avea ea,trimitea oameni afară să mă rănească mai uşor.Acum la 17 ani,cred că eram prea speriată şi nu ştiam ce să fac.Nu ştiam dacă este correct sau dacă o să păţesc mai rău.”Ura mea creştea aşa că am lasat-o să iasă.Explicându-mi mie însumi că este mai mult decât necesar,dar încă sufficient pentru cazul meu şi încercam să devin din suspect în victimă.

Părea enervate de lungul meu răspuns,dar terminând întrebarea lui cu o simplă întrebare,că nu am nicio problem cu răspunsul.Avocatul meu urma să mă întrebe şi mi-a pus nişte întrebări de care credea că nu o să mă emoţionez şi mai tare.

Nu era aşa rău cum am crezut,dar am plans.Nu am ezitat să răspund,până la ultima întrebare.

“Acum Bella,aş vrea să te întreb ceva,dar răspunsul este şi mai rău,aşa că ia-ţi cât timp crezi tu că este necesar. “am dat din cap şi el a continuat:”Te-a ameninţat Charlie vreodată că te ucide?”respiraţia mea parcă nu mai era.Toate memoriile s-au năpustit asupra mea.Visul,ce este adevărat,cuţitul,bagajul,Charlie,eu şi disperatul meu fel de plânge pentru ajutor,patul spitalului.Nu mai puteam să fac faţă aşa că am început să-mi hiperventilez aer pentru a respire.

“Isabella?”am auzit vocea avocatului meu.

‘’Domnişoară Swan puteţi să răspundeţi ?Aveţi nevoie de pauză?”a întrebat judecătorul cu o simpatie în voce.Aş putea jura că am auzit vocea lui Edward strigând ceva înainte ca totul să devină negru,înainte ca totul să devină negru.