Capitolul 14-Father

Bella

“Edward, nu putem sa ne prefacem ca ce s-a intamplat noaptea trecuta nu a fost real..” am soptit in timp ce el se uita pe fereastra, afara in noapte. Ochii lui erau gentili. Vampir a tors de pe pian incet… in camera era liniste, luminile erau dintr-un anume motiv stinse, ca de obicei. Dar il puteam vedea perfect datorita aurei albastre pe care i-o dadea luna.

“Edward, te rog vorbeste cu mine…” am soptit. “De ce te porti ca si cum noaptea trecuta nu s-a intamplat” am rosit puternic in timp ce ma uitam in jos. “Adica… nu am mers pana la capat sau altceva si tot ce am vrut a fost… sa ma simt iubita…” Eram pe cale sa spun si altceva dar m-am abtinut.

Chiar nu stiam ce vroiam cu adevarat, nu stiam unde vroiam sa ma duc, nu stiam ce pe drum pornisem, unde ma duceam, de unde pornisem. Eram doar o fata distrusa si uzata al carei cap se sfarama usor, cu toate ca nu se vedea. Sau se vedea?

Edward a fost langa mine atunci. Nu am sarit; eram obisnuita cu viteza lui si alte lucruri… incepeam sa ma incalzesc in plouverul meu, de asemenea. “Nu ma prefac ca noaptea trecuta nu s-a intamplat. Si inteleg ca tu vrei sa faci dragoste Bella, crede-ma, inteleg. Dar inca nu esti pregatita pentru dragoste fizica, in special dupa ce s-a intamplat.”

O lacrima ameninta sa-mi paraseasca ochiul in timp ce memoriile m-au acaparat. Dar le-am respins, stapanindu-mi emotiile.

“De asemenea vad si ce faci acum, Bella, tii totul in tine, iar asta nu este bine, Bella! Nu este bine sa tii atatea emotii in tine cand ele ar trebui lasate afara!”

Mi-am inchis ochii si m-am lasat pe pieptul lui. “Si ce vrei sa fac atunci?” vocea imi tremura.

“Vreau sa plangi Bella, vreau sa dai afara tot ce ai tinut in frau…”

Si nu puteam face asta… pentru ca totul era inchis undeva prea adanc, si ameninta sa se sparga…

Alice

Japser imi saruta corpul gol incet; acesta era modul lui de a ma face sa ma simt mai bine. Si iubeam asta, buzele lui reci presate gentil deasupra buricului, si apoi nasul lui umbla incet pe mijloc pana sus la piept. Am gafait cand limba lui rece trecea peste sanii mei, necajindu-ma usor, am gemut cand mainile lui au inceput sa umble pe talia mea, trasand usor conturul corpului meu micut. Spatele mi s-a arcuit si degetele mi s-au impletit in parul lui blond. “Jasper…” asta a fost tot ce am putut spune.

“Da Alice, iubito…” a soptit acum la urechea mea. M-am uitat la el cum si-a adus fata in fata mea. Ochii lui aurii erau atat de profunzi si doritori…

“Te iubesc.” i-am reamintit eu.

El a zambit. “Te iubesc mai mult decat ai putea stii, stai, am sa-ti arat imediat.” El a ranjit si pofta trupeasca m-a lovit. L-am sarutat puternic atunci, limbile noastre s-au intalnit si s-au rulat intr-un pasionant si fierbinte dans. I-am simtit membrul deasupra mea atunci si am tipat numele lui atunci cand a intrat in mine. Doamne Dumnezeule… a stat in mine cat timp m-am acomodat cu el, fiind vampiri ne vindecam de fiecare data cand facem sex, insemnand ca “zona” rupta se refacea, si fiind vampir se vindeca si se rupea de fiecare data cand faceam dragoste. Am gemut cand a inceput sa se miste in mine, mi-am prins picioarele in jurul lui si mi-am arcuit spatele.

Degetul mare si cel aratator imi ciupeau sfarcurile in timp ce am strigat numele lui din nou. “ Jasper, te rog, te rog Jasper mai repede…” am incercat sa vorbesc.

Dar atunci s-a impins maii adanc in mine iar eu eram in alta parte… pluteam in sus si in jos in acelasi timp…

Un barbat, inalt, plinut pentru varsta lui, statea la intrare, era solid dar incredibil de aratos! Ochii lui erau caprui inchis, maxilarul ii era intarit iar muschii gatului erau alungiti, purta o camasa de un albastru palid si blugi negrii. Semana destul de bine cu Bella.

“Ce dracu cauti aici?” a marait Damien atat de nervos incat era infricosator. Rosalie il tinea departe de bataie.

“Am venit sa-mi vad fiica. Pe Bella.” A raspuns barbatul inapoi.

“Alice!” m-a readus Jasper la viata, mi-am dat seama ca ma imbraca, el era deja imbracat; era rapid.

“B-Bella…” am tremurat numele ei in timp ce m-a imbracat cu o camasa larga de a lui.

“Ce este cu Bella?” m-a intrebat, fata si ochii lui erau plini de ingrijorare si frica.

“Tatal ei-

S-a auzit soneria.

Bella

Edward ma tinea in poala lui pe canapea in timp ce se uita la progarmul tv pentru gatit. Era hilar sincer, Edward, vampirul uitandu-se la asa ceva.

“De ce te uiti la asa ceva?” a intrebat Damien cu un ton plictisit.

“Pentru ca vreau sa gaetsc pentru Bella…” a zambit Edward sarutandu-mi crestetul.

Am zambit si am inchyis ochii. Camera era un pic tensionata, dar asta doar din cauza starii deranjante si continue a lui Damien, nu stiam de ce se intampla asta, de fiecare data cand cineva facea ceva el considera fapta deranjanta. El a oftat enervat si s-a uitat cum bucatarul a facut cum “Bam!” ciudat. Nu m-am prins de faza dar am chicotit. Mi-l imaginam pe Edward facand asta.

Dintr-o data a sunat soneria. “Ce naiba?” a fost primul lucru care m-a anuntat ca ceva nu era in regula… a venit de la Damien care a inceput sa pufaie nervos. “Edward. Du-o pe Bella sus, ACUM!” tipand la Edward m-a facut sa ma ridic in picioare. Corpul lui era la fel de rigid.

“Nu, nu, ce se intampla?!” am intrebat in timp ce m-am indepartat de Edward. Nu o sa ma faca sa dau inapoi. Nu acum.

Damien s-a oprit langa usa si a deschis-o. Nu am putut vedea cine statea in usa dar Edward a respirat adanc iar Emmett a zburat pe scari si l-a apucat pe Damien la fel ca si Rosalie. Tinandu-l inapoi dintr-un motiv necunoscut mie. Maraia adanc in pieptul lui. Si atunci a vorbit. “Ce dracu cauti aici?” m-am infiorat la cuvintele lui. De ce vorbea in felul asta? Cui ii vorbea asa?

Edward a tinut o pozitie defensiva in fata mea, era ghemuit iar corpul lui era aspru si avea spasme de parca se lupta cu dorinta de a sari sau altceva! Iar mintea mea fugea, gandidu-se la ce se petrece, cine era la usa, de ce se comportau in felul acesta?! Carlisle si Esme au coborat jos la viteza umana cu Alice.

“Am venit sa-mi vad fiica. Pe Bella.”

Respiratia mi-a devenit eratica. Corpul imi tremura de frica si soc, la fel ca si genunchii. Se curbau in timp ce mintea mea incerca sa se ascunda de imprejmuiri si de tot ceea ce se intampla. Gatul mi s-a imflamat si mi s-a uscat. Inima imi ajunsese in stomac in loc sa ajunga la cap, lasandu-ma fara solutii. Dar capul imi pulsa, zguduind lumea de margini si facandu-ma ametita.

Damien a inceput sa tremure violent iar Emmett l-a apucat si l-a tras inapoi in timp ce se zbatea furios, ca infometatul dupa hrana. Dar totul era mut. L-am putut vedea pe Edward pasind departe de mine si am putut vedea ca Damien tipa, venele moarte ale gatului ii erau groase din cauza incordarii. Am putut vede gura lui Carlisle cum se misca, dar eu nu il puteam auzi. Tot ce auzeam erau bataile inimii mele care erau din ce in ce mai rapide in timp ce realizam ce urma sa se intample.

Urma sa ma ia inapoi acasa, nu am sa-l mai vad pe Edward vreodata, nu am sa-l mai vad pe Damien, sau pe Esme, sau pe Alice, Carlisle, Rosalie, Emmett sau Jasper. Va fi ca si cum ei vor fi doar un vis, doar o parte a imaginatiei mele si nu voi mai experimanta niciodata fericirea.

Niciodata.

Picioarele ma purtau departe de restul familiei fara sa-mi dau seama. Inima imi era gigantica in piept si nu ma lasa sa iau destul oxsgen. Lacrimile au inceput da mi se formeze in ochi. Am putut vedea acunm ca eram departe.

Au coborat pe fata cand m-am gandit ca nu am sa-l mai vad niciodata pe cel mai perfect barbat, Edward Cullen, singurul barbat care m-a iubit… pe care l-am iubit mai mult decat orice…

Edward s-a rotit si m-a vazut, s-a uitat la mine o perioada, dar eu nu ma uitam la el, eu ma uitam la tatal meu. Ochii lui caprui zambeau superior la mine. M-am oprit din mers si am inceput sa hiperventilez. Atunci Edward a venit la mine si mi-a spus ceva dar nu am putut auzi, ori am refuzat sa aud la urma urmei…

S-a oprit in fata mea si apoi si-a dus mainile deasupra capului meu si a facut ceea ce nu m-am gandit ca o sa faca… mi-a tras degetele din parul meu… nu mi-am dat seama ca ma trageam de par atat de tare incat parul mi se smulgea, fruntea a inceput sa ma doara atunci… si tot ce am auzit a fost vocea lui straina.

“E in regula Bella, e in regula , el nu te v-a atinge…” ochii lui aurii erau sinceri dar mintea mea stia mai bine, si inainte sa-mi dau seama, m-a prins in bratele lui si am lesinat…

Edward

Am tinut-o pe Bella in bratele mele, strangandu-le de fiecare data cand se uita la ea, acel… nemernic.

Nu l-am lasat pe Carlisle sa o duca sus asa cum a vrut initial, nu am sa ii dau drumul indiferent de motiv.

“O vreau acasa cu mine acum, Dr. Cullen.”mi-a spus nervos tatal ei dezgustator. Maxilarul lui era strans in timp ce se uita la imbratisarea protectiva asupra fiicei lui.

“Nu.” Am racnit la el, Carlisle devenea ingrijorat din cauza ca politia putea deveni implicata in asta, dar am refuzat chiar si sa o consulte, el nu o iubea asa cum o iubeam eu.

“Si ce esti tu pentru fiica MEA, Cullen.” Mi-a spus numele de parca era rahat.

“Sunt partenerul ei.” Am refuzat sa spun iubit, nu era destul si nu arata adoratia pe care o aveam fata de iubita mea Bella.

“Oh, deci o ‘iubesti’?” a spus batjocoritor. Damien s-a miscat inainte iar Alice si Emmett si-au fixat cate o mana pe fiecare umar al lui, tinandu-l jos pe canapea. Era cu adevarat nervos, il ura pe barbatul asta din tot sufletul. Rosalie era in dreapta mea, Bella era ghemiuta in poala mea, ii ascundeam fata de privirea lui.

“Da, o iubesc, ceva ce tu nu vei face niciodata.”

Asta l-a enervat si mai tare,maxilarul lui era atat de strans incat am crezut ca dintii o sa i se rupa, dar vroiam sa ii scot eu, Alice mi-a aruncat o privire de avertizare, viziuni stupide.

Bella a gemut incet in pieptul meu, puteam simti minunatul parfum de frezii al ei in timp ce se misca in poala mea. Ochii ei caprui au inceput sa se deschida si au devenit linistiti… A zambit. Eu nu. “Am visat ca… tatal meu a venit…”

Vroiam sa plang.

“Nu a fost un vis, Bella.” In timp ce am vorbit am stiut ca asta nu se va termina cu bine…