Capitolul 4-Sunshine and jelousy

Frazele scrise cu italic au fost puse cu scopul de accentua sentimentele:) apartin unei melodii pe nume Sunshine

Bella

Tu esti raza mea de lumina, singura mea raza de lumina.

Cred ca ma aflam aici cam de o saptamana acum… Rosalie a devenit si mai deranjata de prezenta mea; pur si simplu ma ura. Alice mi-a aratat tot ce era in casa, niciodata ratand ceva. Chiar am inceput sa o plac, era o persoana foarte fericita… era frumos sa vezi pe cineva fericit dupa atatia ani. Restul familiei Cullen s-a mai acomodat cu mine, iar aici fac referire la Edward si Jasper.

Ma uitam afara la iarba; eram numai eu si Carlisle… nu stiam la ce sa ma astept. Trebuie sa imi reamintesc ca el era diferit fata de tatal pe care l-am avut.

“Bella…” vocea lui Carlisle mi-a dansat la urechi.

Mi-am intors capul incet catre el.

Se vedea o licarire de grija in ochii lui si se simtea inconfortabil. “Poti sa ma insotesti in broul meu te rog…?” am facut ce m-a rugat, niciodata intreband, in general pentru ca preferam sa nu vorbesc, dar si pentru ca niciodata nu intrebam persoanele autoritare.

Tu ma faci fericita cand cerurile sunt grii.

Am ajuns intr-un final in biroul lui si m-a rugat sa ma asez. Erau milioane de carti aliniate de la un capat la celalalt, pareau sa fie foarte vechi, pareau a fi enciclopedii la cat de mari erau, altele erau mai putin groase dar pareau a fi si ele foarte importante. Era o lumina slaba in mijlocul camerei, camera avea covoare de culoarea bronzului. Masa lui era larga si acolo era o alta lumina slaba, si o multime de pene pentru scris. Apoi mai era o fereastra mare, ce acoperea un intreg perete, dar nu se vedea nici o lumina de afara.

A oftat si s-a asezat. “ Bella, inteleg ca nu te simti confortabil cand vorbesti… dar trebuie sa intelegi ca te-am adus aici pentru a te ajuta. Si… ma tem ca nu te pot ‘ajuta’, si ca te vor lua inapoi…”

Nu o sa stii niciodata draga, cat de mult te iubesc

M-am uitat la el pierduta, dar ceva inauntru meu… adanc si intunecat fierbea… gandul ca voi fi departe de el si de familia lui pe care am gasit-o atat de interesanta… cu ajutorul lui Alice! Mi-a trimis tremurici pe sira spinarii, era era ca o sora pentru mine…

“Trebuie sa vorbesti cu mine Bella, acum… te rog…” m-a implorat el. Ochii lui ardeau.

Mi-am ridicat picioarele sus pe scaunul lui frumos si le-am imbratisat, corpul meu incepand sa se legene inainte si inapoi. Gatul meu era uscat.

“Vreau doar sa stiu ce s-a intamplat cu tine, si de ce ai fost adusa aici, nu pare a fi nimic in neregula cu tine, dupa cum am mai zis. Trebuie sa imi spui cateva lucruri… Te rog. Restul familiei nu este aici si trebuie sa profiti cat mai ai timp, nu am sa le spun nimic din ce ai sa-mi relatezi, trebuie sa ai incredere in mine.”

Seara trecuta draga, in timp ce eram adormita,

Inima imi batea tare in piept. Si nu vroiam sa fiu luata de aici, nu vroiam sa ma intorc inapoi la iadul alb, vroiam sa stau aici…

Visam cum te tineam in bratele mele.

Mi-am deschis gura, o lacrima s-a rostogolit de la ochii mei, gura ma durea si se simtea de parca nu am deschis-o niciodata.

Cand m-am trezit draga, m-am inselat,

“C-Ce.” M-am fortat sa vorbesc. “Ce vrei sa iti spun?” am inceput sa plang. Ma durea asa de mult.

Asa ca mi-am lasat capul in jos si am plans.

“Orice in legatura cu trecutul tau…”

Lacrimile au inceput sa ma intepe ca niste ace pe fata. Ma durea sa vorbesc.

“Cand eram mica, mama mea m-a parasit.” Vocea mi s-a spart violent si un suspin greoi si dureros a iesit printre cuvinte. ”Si…m-a lasat cu tatal meu, l-a luat pe fratele meu totusi…” am plans. Capul mi-a cazut pe genunchi dupa o secunda si leganatul meu a devenit mai calm, era incet si ritmic ca al unui cantec de leagan pe care mama mi-l canta cand veneau monstrii.

Tu esti raza mea de lumina, singura raza de lumina.

Cand el a venit.

L-am simtit imediat pe Carlisle venind in fata mea. Mi-am ridicat capul sa il privesc si aveam dreptate, se uita la mine cu niste ochi curiosi. “ Si a dat vina pe mine si m-a pus in Azil, a spus ca vad lucruri si ca sunt nebuna! Am oftat. Cuvintele mele ma ardeau, chiar eram nebuna…

Inima imi batea cu putere in piept. Mintea mea tipa si ma dojenea… Anii si anii pe care i-am petrecut asigurandu-ma ca nu voi vorbi niciodata au fost sparti de un om pe nume Carlisle Cullen, mintea mea tipa inauntru. Vocea tatalui meu se auzea furioasa.

Taci din gura Bella! Doar taci din gura! Esti dezgustatoare! Ma faci sa imi fie naibii greata!

Tu ma faci fericita cand cerurile sunt grii.

“Shh…Shh…” ma consola Carlisle; respiratia lui imi sulfa in ureche calmandu-ma incet.

Mi-a dat o batista si a tinut-o pentru mine; mi-am sters lacrimile cu mainile…

“Copiii trebuie sa ajunga…” a spus uitandu-se la ceas.

Am dat din cap si m-am ridicat. Ochii meu au inceput sa fie iar plini de emotie. Privirea imi era un pic in ceata din cauza lacrimilor. M-am indreptat spre usa, inima imi batea inca cu putere, mintea mea inca ma mustra si tipa la mine ca toata lumea ma ura.

“Iti multumesc pentru timpul acordat Bella… si nu te invinui… nu a fost vina ta.” Mi-a spus Carlisle pe la spate.

Nu vei sti niciodata draga, cat de mult te iubesc.

Vorbele lui neadevarate m-au facut sa ma opresc un timp, apoi am continuat sa merg, vroiam sa ma intind si sa dorm. Nu vroiam sa fac nimic.

Dupa mica scena plina de suspine pe care am avut-o cu Carlisle, m-am calmat intr-un sfarsit, indeajuns pentru a cobori jos. Ma simteam… de parca realizasem un lucru , dar in acelasi timp, nu. Capul ma durea si nu ma puteam concentra deloc…

Stateam pe canapea cand deodata am auzit tipete de afara.

“Edward! Doar pentru ca Mike a facut un comentariu stupid asta nu inseamna ca trebuie sa te crezi un macho” il bombanea Alice pe Edward in timp ce il impingea inspre usa. Ma intreb oare ce s-a intamplat.

Edward a mormait doar niste lucruri pe care nu le-am inteles. Fata lui frumoasa era nervoasa.

Ochii lui i-au intalnit atunci pe ai mei. Am stat doar si m-am uitat. “Oh, buna Bella…” a zambit, toate urmele de nervi disparand de pe fata lui frumoasa.

“Nu! Sa nu indraznesti sa eviti subiectul, Bella poti sa ii spui lui Edward ca bataia este rea…” mi-a zis ea mie. Ochii ei mari ma priveau. Avea un mic zambet pe fata.

“Trebuia sa ii rup gatul” a spus Edward nervos. “ Esti asa de enervanta Alice…” a zis apoi… de ce a spus asta? Alice nu a spus nimic. Ea a zambit si a venit dansand langa mine, o balerina ar arata ca Sasquatch pe langa Alice.

“De asta ma iubesti tu pe mine! Eddy Teddy!

Un mic raset mi-a scapat iar ochii lui Edward s-au atintit catre mine, si au ramas blocati.

Nu puteam sa imi intorc privirea in alta parte; era atat de… frumos… Ochii lui aurii erau dulci si fiorosi in acelasi timp.

Un fluierat a patruns prin mintea mea, Emmet desigur. “Hey Bells! A bubuit, pasii lui erau ca ciocanele asupra fierului, atat de galagioase….am fost surprinsa de felul cum m-a strigat… numai… fratele meu imi zicea asa.

“Cum a fost ziua ta?” a intrebat frumos venind inspre mine… Era intotdeauna atat de dragut si grijuliu, atat de fericit.

Nu am raspuns, bineinteles.

“Ziua ei a fost foarte buna, a vorbit cu mine…”a spus Carlisle din bucatarie. Intalnindu-i privirea, am vazut un zambet mare pe fata lui Alice.

“Chiar?” Toti au spus deodata, m-am simtit ca intr-un show cu ciudati. Unul din ala in care omul gras incearca sa il faca pe ciudat sa para ca… un cioudat. M-am asteptat ca Carlisle sa se aseze jos cu o cana in mana si sa faca un show din asta. Dar el a dat numai din cap.

“Si?” vocea nervoasa a lui Rosalie a rasunat prin aer. Trecand printre bucurie si fericire. Ma sinteam ca noroiul acum. “Si ce daca? A vorbit? Mare branza!” a spus nervoasa. Mi-am pus genunchii la piept si m-am ascuns in spatele parului, eram un gunoi in ochii ei si a lor celorlalti. Vocea ei imi rasuna in cap cu dezgust.

“Rose, calmeaza-te.”

“Nu-mi spune mie sa ma ‘calmez’ Emmett!” i-a spus Rosalie nervoasa. “Uita-te la mine Bella-

“Rosalie-

“Taci dracului din gura Alice!” a tipat la Alice.

Inima mi se zbatea in piept, mintea mea tipand acele cuvinte ingrozitoare pe care el mi le-a spus cand a plecat ea.

“Hey Bella, de ce nu imi faci o favoare si te duci la casa ta de nebuni! Sau ai uitat ca esti nebuna! Da, chiar cred k esti stupida-

“ROSALIE, TERMINA! A tipat Esme la ea. Mi-am acoperit urechile si am lasat lacrimile sa curga violent. Tot ce auzeam erau bataile inimiii mele.

“Esti o taratura dezgustatoare Bella! Nu! Nu vreau sa iti aud scuzele dezgustatoare! TACI DIN GURA! TI-AM SPUS CA NU VREAU SA ITI AUD VOCEA AIA URATA SI PATETICA!” tatal meu imi tipa in minte.

Tu ma faci fericita cand cerurile sunt grii.

Imi pare rau! Iarta-ma tati! IARTA-MA PENTRU CA SUNT FIICA PE CARE O URASTI ATAT DE MULT! Am tipat la el in mintea mea, incercand sa il alung. Nu puteam sa gandesc, ma simteam lesinata.

Nu vei sti niciodata draga, cat de mult te iubesc.

“Rosalie, termina acum.” A spus Alice intr-o voce inceata dar amenintatoare.

“Este cumva animalul tau?” a spus ascutit Rosalie.

“ TU NU VEZI CE II FACI LUI BELLA, ROSALIE? NU AI UN PIC DE CONSTIINTA? A tipat Edward nervos la ea.

“Se pare ca nu are deloc dupa cum se observa.” A spus Jasper furios.

Ii faceam pe toti sa se certe, nu reprezentam decat pericol pentru lume, si acasta frumoasa familie nu merita acest lucru.

Te rog nu imi lua raza de lumina.

Edward

“Edward vreau sa o iei pe Bella si sa o duci sus acum! Mi-a spus Carlisle, privirea lui fiind fixata in cea plina de ura a lui Rosalie.

Ia-o in brate…mi-a spus Alice in gand, vazandu-mi dilema privind atinsul Bellei.

Mi-am pus o mana sub genunchii Bellei si cealalta pe spate, un soc mi-a strabatut tot corpul, era atat de calda…

Am strans-o bine langa corpul meu si am fugit pe scari la vitea umana, in speranta ca Bella nu va observa nimic.

Am ajuns in camera mea, corpul tremurand al ei m-a speriat, inima ei se auzea cu putere in urechile mele, era ca si cum l-as auzi pe Emmett mergand, si mi-am putut da seama cum se auzea asta in urechile ei…

De ce se comporta asa de urat Rosalie cu saraca Bella? Bella nu a facut nimic ce ar putea sa o “deranjeze” , daca intr-adevar asta era motivul pentru care se comporta asa! Ca intotdeauna. Rosalie era geloasa deoarece “bine-meritata” atentie i-a fost luata.

Cum poate Emmett sa iubeasca pe cineva asa ca ea nu pot sa inteleg sincer. El era o persoana glumeata si iubitoare, iar ea era egoista si capricioasa. Probabail ca el iubea lucrul asta.

Am lasat-o jos din bratele mele si am pus-o pe pat usor, dar vroiam sa o tin… mi-a trebuit toata puterea pentru a nu o ucide in momentul ala, dar m-am descurcat… Iubeam felul in cum se simtea in bratele mele, vroiam sa raman in felul acesta dar stiam ca nu trebuie sa sper sau sa imi doresc lucrul asta. Tot ce vroiam eu de fapt era sa o protejeaz. Nu stiam de ce, dar era ceva la ea care putea atrage pe oricine, nu numai faptul ca era cea mai frumoasa fiinta de pe lume.

Bella se agita violent in pat, arata ca un inger atat de vulnerabil, incolacita si plangand… A tot continuat sa planga si sa repete ‘Imi pare rau’… Dar ea nu avea de ce sa isi ceara scuze.

Nu stiam ce sa fac… sa o tin, sa ii soptesc cuvinte dulci, sau doar sa inteleg situatia.

Am auzit-o pe Rosalie tipand la parter, am incuiat usa si am am ramas acolo, deoarece ochii mei se facusera negrii, iar daca Bella se uita la ei s-ar inspaimanta sigur.

“LASA-MA IN PACE” am auzit-o pe Rosalie urcand scarile si inchizandu-se in camera ei, in camera ei ‘privata’.

Am oftat si m-am intors catre Bella… ceva inauntrul meu imi spunea ca va vorbi cu mine…