Capitolul 10-Gone away

Bella

L-am convins pe Edward sa ma lase afara la o plimbare. Bineinteles ca a pus placa ‘te rog nu fugi’ si toate alea. Dar Alice l-a convins sa ma lase si deasemenea si-a blocat si viziunile pentru a stii mai bine ce se intampla cu Damien si unde se ducea… Am vazut doua fete, una blonda, una bruneta; ochii lor i-au intalnit pe ai mei… de parca m-ar fi cunoscut.

Cea blonda a venit la mine. “Hey, tu esti Bella..? Ochii ei erau acuzatori.

“Da, dar cum-

“Pentru ca ii stim pe toti din oras in afara de respingatoarea Bella, si accea trebuie sa fii tu…”

Bruneta s-a ridicat si a mers tantos catre mine. Am inceput sa devin agitata; oamenii se uitau cu curiozitate si confuzie. Blonda mi-a luat bratul si m-a tras pe aleea in care fusesem cu Edward. Mirosul de gunoi mi-a atacat nasul in timp ce incercam sa nu ma sufoc; mainile ei mici m-au inpins in perete. “Eu sunt Jessica. Iar ea e Lauren.” A tipat la mine, buzele ei roze s-au tras inapoi facand-o sa arate ca un caine turbat. Spatele meu imi tremura cu spasme pline de durere care imi faceau stomacul sa se stranga. Mainile ei erau de o parte si de alta ale fetei mele. Si-a impins fata mai aproape de a mea, incat i-am putut simti respiratia.

“Tu si Edward sunteti impreuna nu, ratata mica ce-

“Cine naiba sunteti voi?”

“Taci din gura si nu ma intrerupe, lunatica mica ce esti!” a vorbit Jessica cu vocea ei de soprana care se simtea ca unghiile pe o tabla. “ Edward vorbeste numai despre tine la scoala, si stii ceva, el este al meu.” A marait la mine.

“Ce e intre mine si el nu te priveste pe tine…”

“Bella, uita-te la mine, si uita-te la tine! A spus Jessica razand. Felul in care s-a uitat la mine ma facea sa ma simt ca o broasca disecata. “ Sunt frumoasa; Sunt Regina. Am figura si statutul unei regine. Stiu ca sunt mai buna iar tu nu esti unica in nici un fel! Esti o bolnavicioasa care s-ar rani usor daca ar intra intr-un perete! Esti o fata patetica care nu este vrednica de un barbat ca Edward sau ca restul familiei Cullen.” A tipat la fata mea ranita.

“Esti o ciudata, stiai asta? Mi-a zis Lauren. Cuvintele ei m-au lovit in piept ca un glonte, daca ar fi fost sange real ar fi tasnit afara.

“Te rog, lasa-ma sa plec…” am implorat. “Nu am facut nimic rau!”

Lauren m-a trantit in perete. “Esti o ciudata Bella! Ai uitat faptul ca Edward este frumos si tu nu esti? Esti dusa cu capul! Esti dezgustatoare si degradabila!” lacrimile au inceput sa imi curga pe fata amestecate cu mizeria de pe alee.

“Nu plange, curva mica ce esti…” mi-a soptit Jessica in ureche, cauzand un fior de frica.

O palma a aterizat pe partea stanga a fete mele, facandu-mi gatul sa pocneasca, am vazut numai negru in timp ce am ateriat pe pamant cu o bufnitura puternica. “ Paraseste-i Bella, Paraseste-i sau o sa-ti facem viata un iad.” A marait Jessica nervoasa in timp ce au plecat, miscandu-si soldurile intr-un gest natural cu barbia in sus, ceva ce eu nu puteam face…

Si am tinut cont de sfatul lor; am sa parasesc familia Cullen.

Am ajuns acasa, ma durea extreme de tare obrazul, iar capul imi bubuia… am pasit pe usa, evitand privirile atintite asupra mea. M-am ascuns in spatele parului, sperand ca nimeni san u imi observe obrazul ranit si lacrimile care dadeau sa iasa afara.

Edward a aparut brusc langa mine cu un zambet si s-a aplecat sa ma sarute dar am trecut pe langa el.

“Bella?” durerea si ingrijorarea erau clar prezente in vocea lui. Am continuat sa urc scarile ignorandu-l cat mai mult, m-am dus in dormitor; am refuzat sa imi las lacrimile sa imi curga. Trebuia sa raman puternica; nu trebuia sa cedez. Am ajuns in dormitor si am luat o pereche de blugi si un tricou, orice altceva am atins si le-am aruncat intr-o geanta.

“Bella! Ce faci?!” A spus Edward mirat cand m-a vazut ca imi faceam bagajele uitandu-ma in jos; incercam sa nu ridic privirea.

Am mintit. “Nu te iubesc Edward.” I-am spus printre dinti.

Am inchis geanta si m-am oprit in fata lui. Incerca sa se uite in ochii mei, ii puteam simti pe capul meu, dar nu m-am uitat in sus. Ar vedea adevarul.

“Bella, ce ai spus?” vocea lui era socata si ingrijorata.

“Am spus ca Nu. Te. Mai. Iubesc.” Am fortat printre dintrii mei inclestati. Ma simteam de parca cineva ma lovea in inima si imploram oleaca de mila, dar nu puteam gasi nicaieri. “Nu esti ceea ce am vrut; am nevoie de mai mult decat iubire, Edward.”

Pumnii lui s-au inclestat si am putut sa jur ca a marait la mine. “Tu. Pleci.” Nu era o intrebare. Era o concluzie.

“Da.” am spus si am trecut pe langa pieptul lui, electricitatea vibra in mine dar am continuat sa merg ingnorand valurile de durere din corpul si inima mea. Am coborat scarile si am ignorat socul familiei care m-a urmat.

“Bella!” a strigat Edward dupa mine. Vocea lui era hotarata si imi cerea atentia. Dar nu am cedat. Vocea calma m-ar fi tinut departe de ceea ce trebuia sa fac; si anume sa plec de langa el. Am deschis usa cu putere si am inchis-o dupa mine.

Cu toate ca nu am auzit-o sa se inchida.

“Bella!” vocea tensionata a lui Edward a sunat galagioasa din spatele meu. Mi-a prins incheietura mainii si m-a intors la el. “Unde te duci?”

“Plec!” am tipat nervoasa, nu mai puteam fi tacuta, energia adunata ameninta sa iasa afara.

“UNDE te duci, Bella? Este aproape meizul noptii!” A tipat el inapoi. Mi-am intors fata dar a vazut-o… a vazut vanataia.

“Bella..” vocea lui era in dureri. “Bella de ce-

“Am cazut.” I-am spus. “Am cazut… Asta e tot,asa ca-

“Asta nu este un semn pe care il capeti cand cazi, este forma unei maini!”

M-am intors si am continuat sa merg repede ingorandu-l.

“BELLA! A strigat mai tare, panica aratandu-i-se in voce.

“NU MA POTI LASA DRACULUI SA PLEC?” am marait la el.

Intreaga familie Cullen a iesit afara. Carlisle a fugit catre noi, ochii lui erau tristi si deprimati din cauza ca ne vazuse pe mine si Edward certandu-ne. Imi venea sa plang cand ma uitam la el, eu eram cauza dureii lui. A nenorocirii lor.

“Cine ti-a facut asta?” maraitul lui Edward era mult mai impunator de cat fusese acum cateva momente, vocea unui predator cautand cauza durerii partenerei lui.

“Asta. Nu este treaba ta, Edward.” Numele lui m-a ars pe gat precum o tigara pe pielea mea palida. “Nimic din ce mi se intampla nu mai este grija ta. M-ai inteles? Nu vreau sa-ti mai vad fata aia din nou! Nu vreau sa mai aud sau sa stiu de tine ceva vreodata! Asa ca nu te mai baga dracului in viata mea! Tot ce ti-am spus a fost o minciuna! Te-am mintit! Am tipat inapoi.

“Te iubesc…” vocea lui catifelata m-a cutremurat, aproape am murit cand a spus asta, vroiam sa il imbratisez si sa il sarut si sa ii soptesc cuvinte dragastoase, sa ii iau toata durerea pe care i-o cauzam acum.

Dar am plans, incercand sa nu cedez in fata durerii. “Dah, ei bine, eu nu te iubesc, tot ce ti-am spus a fost o minciuna pentru a te face sa-

“Minte!” a spus Japser uitandu-se ma corpul tremurand a lui Edward. “Pleaca deoarece crede ca nu este destul de buna…”

Ochii mei nervosi i-au intalnit pe cei acuzatori ai lui. “Ai dreptate, nu sunt destul de buna pentru aceasta familie perfecta, sunteti cu totii frumosi si fermecatori si…Perfecti! Iar eu nu sunt si ma doare sa vad cat de inutila sunt!”

“Bella!” a spus Carlisle dojenitor. Lacrimile imi incetosau privirea. “Bella, tu nu esti inutila!”

“Spune-mi un singur lucru bun pe care l-am facut de cand am venit aici!” Durerea i-a atins ochii si a realizat ca nu facusem nimic… dar raspunsul lui m-a socat.”Mi-ai completat familia..”

Gura mi s-a uscat in timp ce cuvintele acelea au trecut prin mine facandu-ma sa tremur.

“L-ai facut pe Edward fericit… deasemenea m-ai facut pe mine fericit, pe sotia mea… pe copiii mei…” a murmurat uitandu-se in jos. “Si daca parasesti familia, vom fi cu totul dezbinati…” Vocea lui era plina de amaraciune; imi ardea inima.

“Imi pare rau.” Am soptit. M-am intors si am fugit. Am fugit fara vlaga si incet. Am simtit un brat, rece si ca de fier, incolacindu-se in jurul taliei mele, taindu-mi respiratia pentru doua secunde si facandu-mi inima sa bata tare si rapid; eram deodata la pieptul rece a lui Edward.

Ochii lui s-au uitat in ai mei cu dragoste si nimic altceva.

“Bella, te rog…” a vorbit printre buzele frumoase si triste. “ Te rog, nu pleca. Nu pot trai fara tine! Tu-

“Termina, Edward.” L-am interupt. S-a uitat la mine in gol iar ochii mei au inceput sa simta goliciunea veche din nou.” Edward, nu mai spune nimic, te ranesti singur…” m-am tras din bratele lui care au cazut pe langa el.

Ploaia a inceput sa cada usor atunci. “Edward, eu plec. Ma duc unde imi este locul. Undeva de unde nu am sa te mai pot rani…” M-am dat in spate, el a facu un pas catre mine si a cazut in genunchi. Dinspre casa am vazut-o pe Rosalie care fierbea de furie. “Imi pare atat de rau ca te-am facut sa te indragostesti de mine… Imi pare atat de rau, Edward…” am soptit.

M-am intors cu inima batandu-mi puternic si am fugit. Unde? Nu stiam nici eu… De ce? Sa scap de iubirea vietii mele.