Capitolul 15-I love you

Bella

Corpul meu a devenit rece cand am auzit vocea Lui, atat de calma si de naturala, cu toate ca era sinistra in urechile mele fragile. Nu voiam sa-mi iau ochii de la privirea deplorabila a lui Edward, dar am facut-o, aproape ca am inceput sa plang in timp ce m am uitat la tatal meu, acel… lucru.

I-am intalnit ochii in timp ce privirea mea a aterizat asupra lui; ochii lui caprui se holbau la mine, evaluandu-ma cel mai probabil. Atunci vocea lui a fost auzita din nou. “Bella, arati minunat.” A ranjit in timp ce a vorbit; trimitandu-mi fiori pe sira spinarii si facand transpiratia din palmele mele lipicioasa.

Nu am vorbit, gatul imi era prea inflamat, dar el nu m-ar rani, nu cu Edward prin preajma, nu…nu ar face asta… nu ar face asta. Am tremurat nervos si mi-am intors fata in pieptul de piatra a lui Edward.

“Bella, tu stii ca vei veni cu mine acasa, nu?” mi-a spus tata prietenos, am tremurat si mi-am strans mai tare bratele in jurul meu, in timp ce Edward a facut la fel. Un tremurat usor incepea sa se construiasca in corpul lui, puteam simti asta.

Gandurile la ce s-ar intampla cu mine daca as pleca mi-au aparut in minte si lacrimile au inceput sa-si faca drum afara din ochii mei. Inima imi era mare din nou.

“Nu. Ea este-

“Damien nu te baga, nu te vreau pe tine, o vreau pe fiica mea.” S-a rastit tatal meu la Damien. “Voi suna politia daca nu mi-o dati, o vreau afara, pregatita si cu pachetul facut in 20 de minute, daca nu, pregatiti-va sa infruntati oficialitatile.” Si a iesit afara.

Totul a fost calm pentru un moment, stomacul mi se rasucea de parca aveam cutite, Dumnezeule… Dumnezeule… Milioanele de memorii fericite au inceput sa zboare prin mintea mea dar am putut vedea numai fata lui Edward. Edward a zburat cu mine sus si m-a pus pe pat, nu puteam vedea printre lacrimi; nu puteam simti nimic in afara de suferinta si frica. El se misca nervos, trecandu-si mana palida prin parul de bronz. Suspinele se spargeau in mine.

“Edward, trebuie sa impachetez.” Am suspinat.

“Nu, nu, nu…” Edward maraia nervos, “Tu-tu-tu nu ma poti parasi, nu acum! A tipat in timp ce mergea, puteam vedea cum pieptul lui incerca sa scoata mici suspine, la fel ca si buzele lui.

“Edward, trebuie sa impachetez.” Vocea imi era mai puternica acum, asta l-a oprit, s-a intors si s-a uitat la mine pentru o secunda lunga, ochii lui aratau de parca sclipeau in intuneric, iar inima mea a simtit un mic junghi.

Inima mi se rupea cu fiecare moment cand inhalam minunatul parfum al acestei case pe care obisnuisem sa ii zic camin. De fiecara data cand inhalam parfumul lui mi se facea gura apa… era adevarat… nu il voi mai vedea vreodata,nu voi mai putea sa il sarut, ori sa-i zambesc, ori sa vorbesc cu el… nu voi mai iubi…

“Te iubesc…” i-am spus in timp ce l-am imbratisat strans… vroiam sa il imbratisez pentru totdeauna chiar daca era in agonie, dar vroiam sa stau pentru totdeauna in felul acesta cu el… intotdeauna sa il iubesc si sa plang cu el si…

“Si eu te iubesc…” a spus in timp ce se uita in ochii mei. “Nu vreau sa ma parasesti…” a suspinat, l-am vazut pentru prima data aratand uman, nu ca un zeu indestructibil…”Vreau sa stai; am nevoie ca tu sa stai. Nu pot trai fara tine. Nu acum cand incep sa te inteleg.” A cazut in genunchi in fata mea, cu bratele infasurate in jurul taliei mele si a inceput sa suspine adanc, nu voiam sa mai fiu in preajma lui, nu voiam sa-i vad durerea pe care tatal meu i-a pricinuit-o.

“Imi pare rau.” Am suspinat in timp ce mi-am trecut degetele prin parul lui… s-a uitat la mine atunci, mi-am simtit inima rupta in bucati in timp ce luam mici guri de aer. Ochii lui aurii erau atat de mari acum, erau intunecati si stralucitori, i-am tinut fata in mainile mele si mi-am trecut degetul mare peste obrajii lui, memorandu-i fata, lasandu-mi ochii sa ii memorize fata. “Edward, lasa-ma sa impachetez. Te rog.” Am soptit.

A dat din cap solemn si s-a ridicat, evitandu-mi privirea in timp ce a iesit afara din camera.

*~*~*~*~*

Eram deja gata, m-am uitat la camera pentru ultima data, plangeam si mai mult acum, parasind asta, parasindu-mi caminul, parasind felul grijuliu al lui Carlisle, caldura iubitoare a lui Esme, poznele caraghioase ale lui Emmett, misterele tacute ale lui Jasper, felul de a fi a lui Alice, frumusetea lui Rosalie, torsul lui Vampir, dar cel mai mult Edward, un sunet inecat mi-a iesit de pe buze si am inchis repede usa. Am coborat scarile, mi-am trecut mana peste pereti cat am coborat, tinand bagajul strans de mine.

Am ajuns jos, puteam auzi suspinele uscate ale lui Alice, puteam simti totul acum… m-am oprit in fata sufrageriei unde astepta toata lumea, toti se uitau la mine, am memorat fiecare fata.

Esme a venit la mine si m-a prins strans in bratele sale de piatra. A vorbit in urechea mea, “Bella, Bella te iubesc, te rog sa nu uiti asta…” tremura usor in timp ce am dat din cap pe umarul ei, apoi Rosalie a venit langa mine, m-am uitat la ea, ii erau atat de tristi ochii, plini de cainta, “Bella, imi pare atat de rau pentru tot… imi vei lipsi draga…” a soptit sarutandu-mi obrazul… Lacrimile curgeau si mai repede acum, Emmett m-a prins intr-o imbratisare gigantica si mi-a sarutat crestetul, “Imi vei lipsi surioara…te iubesc…” a soptit in timp ce mi-a sarutat capul si s-a indepartat de mine.

Apoi Jasper a venit la mine, m-am simtit si mai ranita in timp ce m am uitat in ochii lui agonizati… arata atat de trist… “Bella, stiu ca noi nu am vorbit, dar vreau sa stii ca te consider sora mea si te iubesc la fel de mult…” m-a sarutat pe obraz si s-a indepartat.

Alice s-a uitat la mine, bagajul mi-a cazut de pe umar cand ne-am izbit una de alta intr-o imbratisare, bratele ei m-au strans puternic si eu am imbratisat-o inapoi cu aceeasi forta… corpul ei micut s-a topit in bratele mele, stoamcul meu era strans. “Bella, te iubesc surioara, te iubesc atat, atat de mult…” a suspinat atat de tare, m-a durut sa o aud, dar stomacul meu nu m-a lasat sa vorbesc deloc…

Si apoi Carlisle…

Corpul mi s-a napustit asupra lui, l-am imbratisat atat de strans incat eram sigura ca de abia mai putea respira, bratul lui m-a tinut strans de talie si la fel ca intotdeauna, era calm, dar am putut vedea tristetea din ochii sai…”Bella, fiica mea…” a soptit in timp ce m-a lasat inapoi pe picioarele mele si m-a lasat sa ma uit la el… nu puteam spune ce simteam dar i-am sarutat gatul ca pe un la revedere final…

Si apoi… Damien. Fratele meu, cel care m-a parasit acum mult timp. M-am uitat la el si el s-a uitat inapoi la mine cu ochii rosii. Stiam ca inca era fratele meu cel mare dar m-a facut sa ma intreb daca tatal meu stia daca unicul sau fiu se schimbase. Am mers rapid catre el si i-am sarutat obrazul. “Te iubesc fratele meu.” Am vorbit usor in timp ce m-am indepartat de Damien.

In final; Edward.

Edward…

M-a luat de mana si bagajul si m-a condus afara; trantind usa atat de tare ca a rupt balamalele. Nu mi-a dat timp sa reactionez cand m-a strans in brate la pieptul lui. Buzele lui s-au izbit de ale mele intr-un sarut inversunat, corpul imi tremura nervos in timp ce am incercat cat de tare am putut sa ma contopesc cu el, dar am stiu ca eforturile mele nu insemnau nimic. Lacrimile mi-au izbucnit pe obraji… apoi s-a dat inapoi si m-a lasat pe picioarele mele, pur si simplu. Apoi s-a uitat in jos la mine cu atat de multa emotie ca aproape am lesinat.

“Imi vei lipsi mai mult decat iti poti imagina…” vocea lui era adanca si sparta…” Mi se rupe inima cand stiu ca trebuie sa te las sa pleci, iubito…” a soptit, degetul lui mare indepartand o lacrima… “Te iubesc… atat, atat de mult…” a spus cu un suspin…

“Edward-

M-a sarutat inca o data, dar spre deosebire de ultimul… acesta nu era decat pasiune si la revedere, mainile lui s-au impleticit in parul meu si buzele lui erau moi dar totusi tari… bratul lui drept s-a infasurat in jurul taliei mele, mainile mele s-au prins strans de gatul lui, corpul meu incercand inca o data sa se contopeasca cu al lui, dar… era imposibil. Inima mi-a luat-o la goana in piept iar ochii mi s-au inchis nervosi mai tare, lasandu-mi lacrimile sa cada pe obrajii lui, linistea se strecura in capul meu in timp ce ii memoram buzele…

Apoi s-a indepartat. Buzele lui frumoase sovaiau langa ale mele, le simteam pe ale mele umflate.

Am vorbit cu o voce aspra, “Nu stiu… daca te voi mai revedea vreodata…” am plans…

El si-a inchis ochii… “Te iubesc Bella, nu te voi uita niciodata… tu esti singura femeie pe care am iubit-o si pe care o voi iubi…” si-a deschis incet mainile… lasandu-le pe ale mele…

Un claxon spart s-a auzit in aer si am stiut ca era timpul sa plec… “La reverede Edward..” am soptit… am inceput sa merg pe scari repede; nu aveam de gand sa ma uit inapoi.

“La revedere Bella..” a soptit in timp ce-mi croiam drum catre masina, am urcat fara sa ma uit la tatal meu, in loc m-am uitat pe fereastra, la Edward, care statea acolo, uitandu-se in liniste la mine in timp ce ma uitam la el… apoi a disparut ca si cum ar fi fost un vis… Inainte de a realiza, plangeam in hohote pe bancheta din spate… tatal meu era invizibil pentru mine…

N/A:acestea sunt capitolele luate de pe blog-ul fetei care s-a oprit!Eu sper sa pun un next chiar azi,daca am timp…si Kristal(autoarea) a spus ca va citit comm voastre.Asa ca sa nu o dezamagim:*