Cap.7

Bella pov.
După câteva zile,am ieşit din spital.Edward a refuzat să mă lase să merg acasă din cauza lui Charlie,dar l-am asigurat că o să fiu bine,a zis că o să mă lase până când ne vom prezenta la tribunal.
Am ajuns la detectiv ca să ne dea o casă pentru un proces furtună împotriva lui Charlie.Era un set penntru până vineri.Dacă noi câştigăm m-aş putea muta departe de Charlie,dar dacă juriul nu crede că el este vinovat de toate astea,ar trebui să locuiesc cu el până când împlinesc 18 ani şi îmi permitea legal să plec.Nu o să pot pleca decât la anul, pentu că atunci o să am 18 ani.
Edward în sfârşit m-a lăsat să plec,când a parcat în faţa casei şi actual m-a condus până la uşă.
„Bella,dacă ai nevoie de ceva sau dacă te răneşte în vreun fel,trebuie să mă suni,o să fiu acolo.nu contează situaţia,sună-mă!”
„Ok,Edward,o să fiu bine îţi promit.”Dumnezeule abia m-a cunoscut şi deja nu mă poate lăsa singură două secunde.Cred că mă place?Vreau să spun că îl plac,mult,dar mă îndoiesc că o să vrea să fim ceva mai mult decât prieteni.El era Adonis şi eu eram Bella Swan,simpla,nepopulară,o tocilară de fată.
„Bella,vorbesc serios.”
„Ştiu că vorbeşti!Doar pleacă!Te voi suna mai târziu şi o să-ţi confirm că totul este bine.”am zâmbit la el hotărâtă.
„Ok,pa Bella.”el mi-a dat un zâmbet,dar nu din ochi,se uita la mine serios pentru o secundă,apoi a plecat spre maşină.
M-am uitat la el cum pleacă,apoi am intrat înăuntru.Nu l-am văzut pe Charlie cruciatorul în garaj,deci nu putea fi acasă.Am mâncar ceva repede pentru că nu ştiam când o să ajungă acasă,apoi am urcat încet pe scări.Făcând paşi mari mă va durea oasele.M-am dus în camera mea şi am închis uşa,cu cheia.M-am întins pe pat şi am încercat să dorm,profitând de linişte.
După o oră am auzit o bubuitură în uşa:”Bella!Bella!Deschide dracului uşa asta!!!Bella!Acum!Deschide uşa.”Ţipa Charlie în timp ce bătea cu pumnii în uşă.
Eram calmă.Ştiam că nu m-ar răni.Totuşi mi-a dat nişte priviri urâte.M-am dus la uşă şi am deschis-o:”Micuţă..”
„Doar OPREŞTE-TE!”el se uita şocat la mine că am am avut curajul să-l opresc:”Sunt deja rănită!Am deja spatele rupt şi patru oase rupte!Crezi că oamenii nu se întreabă dacă e adevărat că am căzut iar?Iar dacă mă atingi voi ţipa şi vecinii vor intra să vadă.Deci,fă ceva,să vedem cât de departe se poate ajunge.”Eram amuzată de ceea ce i-am spus.Niciodată nu am crezut că voi avea curajul să vorbesc cu Charlie aşa.Nu o să fiu în casă prea mult timp,ziua procesului se apropie.
Charlie stătea şocat.Apoi pur şi simplu s-a întors coborând pe scări,murmurând ceva pentru el ceva despre cum mă va avea mai devreme sau mai târziu.Am închis uşa şi m-am aşezat în pat cu grijă şi am adormit.
În dimineaţa următoare m-am trezit şi spatele mă înţepa,pieptul îl simţeam de parcă era for înăuntru şi eu urmam să lovesc maşina.O foarte mare lovitură şi un accident de maşină.
M-am dus în baie,unde am făcut un duş şi am rămas sub apa fierbinte.În sfârşit am ieşit afară şi mă simţeam de parcă am păşit in IAD.
Am luat o pereche de pantaloni şi un tricou din dulap şi m-am îmbrăcat cu grijă.Mi-am pus mâna înapoi în bandaj şi l-am dat peste gât,apoi am coborât jos.Am luat micul dejun şi lui nu i l-am făcut.Aş putea plăti mai târziu,dar poate să-şi gătească,doar nu este incapabil.
Am condus până la şcoală lăsând muzica:Clai de Lune cântând.Când am intrat în parcare am închis-o.Edward era acolo pentru mine.Nici nu am apucat să scot cheile din contact că el era acolo.Am închis maşina şi mergeam încet.
„Clair de Lune?”a întrebat Edward curios.”Îţi place muzica clasică?”
„Da,am descoperit că mă calmează.De ce?”
„Clair de Lune este una din preferatele mele.”a zâmbit,asta putea să-mi facă inima să înceteze.
Încă nu am realizat că nu am zis nimic,până când nu am ajuns la intrarea de la liceu:”Bella?”a întrebat îngrijorat.
Am închis uşa:”Hmm?”
„Eşti bine?”
„Oh,da perfect.Deci Clair de Lune este preferata ta?”
„Da.Chiar mă relaxează.Este aşa liniştită.”chiar îmi plăcea tipul.
„Wow…!”am şoptit.
„Ce?”a întrebat el amuzant.
„Nimic,nu credeam că îţi place.”
„Sunt multe lucruri pe care nu le ştii,dar mi-ar plăcea să le ştii.”m-am uitat la el şi avea o faţă surprinsă.
„Mi-ar plăcea.Chiar,chiar mi-ar plăcea.”
„Bun.”nu am realizat că mă conduce spre prima oră.Cel puţin pot vorbi cu Alice în clasă.
„Ei bine,vom vorbi la prânz.”iubeam să-i pronunţ numele.
„Ok.Pa Bella.”
Am intrat în clasă după ce el a plecat.Am depistat-o pe Alice şi m-am aşezat lângă ea.
„Deci ce este între tine şi fratele meu?Este ceva acolo.Voi sunteţi meniti să fiţi împreună.”
„Wow,wow..wow.Stai un pic.Eu cu fratele tău suntem doar prieteni.Nu este nimic între noi.”Am încercat să-mi ascund roşeaţa dar tot apărea.
„O haide Bella,ştiu că-l placi.Ştiu asta din felul în care te uiţi la el şi eşti mai bună decât Tanya sau oricare din prietenele alea false ale ei.
„Tanya?”Tanya era cea mai populară fată din liceu.Nu aş putea să spun că este divin,dar doar să spunem că dă cardul ei V oricărui tip din fotball şi baschet.
„Da,să spunem că a fost cu el de când suntem noi aici şi este enervat de asta,”m-am simţit uşurată.
„Oh,asta este bine.”am încercat să nu-mi arăt entuziasmul.Tanya nu era genul lui Edward.Ea a cerut să-şi facă o operaţie la nas,cadou de la părinţii ei,ceea ce a şi primit,dar sunt aşa de ieftini că s-au mutat aici din Mexic.Îţi poţi imagina cum arată.
Apoi profesorul a intrat în clasă şi am făcut linişte.
„Hey Eddie!Vrei să stai la masă cu mine?”
„Tanya de câte ori să-ţi mai spun să nu-mi mai spui Eddie?Este Edward!!Şi nu o să stau cu tine.O să stau cu Bella şi cu familia mea.
„Bine.”a zis.”O să te întorci.”
El doar a dat din cap şi s-a aşezat la masa noastră.”Nu o să se dea bătută.”
Prânzul a venit foarte încet.Am încercat să ascund entuziasmul pentru că o să-l văd pe Edward din nou,abia după trei ore.Dar nerăbadarea mea a căzut repede când am văzut-o pe Tanya alergând după el şi sărându-i în spate.
Am dat din cap:”De ce nu vrei să fii mascota şcolii?De ce,toată lumea pare să te placă.”
S-a uitat la mine şi a dat ochii peste cap:”Deci nu te superi că ea este peste tot pe mine?”
Dispoziţia mea a căzut:”Nu,nu chiar.”am şoptit ca să mă poată auzi.
Şi-a pus degetele sub bărbie şi mi-a ridicat capul:”Nuţi face griji.Prefer brunetele.”
Mi-a zâmbit cu un zâmbet minunat.Am înroşit furioasă şi el a chicotit.
„Cum te simţi azi?Ceva durere?”
„Ei bine în dimineaţa acesta m-am simţit de parcă m-a lovit maşina,dar acum nu simt nimic.Aseară l-am pus pe Charlie la locul ei.Nu îmi va face nimic până vineri.”
„Serios?Ce i-ai zis?”el a zâmbit.
I-am povestit ce s-a întâmplat aseară şi cum i-am răspuns.El mi-a zâmbit în ciuda a toate asteama râs când i-am zis când Charlie s-a întors şi a plecat.
Edward era un prieten adevărat şi era sincer,aşa cum îmi doream să fie prietenii mei,dar dacă nu ai deja un prieten.