Cap.5

Bella pov.
Ca să fiu sinceră,eram mai degrabă speriată în legătură cu poliţia,cu povestea cu Charlie.
El este şeful de poliţie!!!Dar dacă ei nu mă cred?Apoi toate astea au fost în zadar şi eu mă duc acasă să i-au mai multă bataie.Nu ştiu de ce este aşa de confortabil în legătură să mă duc acasă şi să i-au bătaie.Poate că nu mi-a păsat de câte ori,de asta nu-mi mai pasă.Chiar dacă Charlie merge la închisoare datorită declaraţiei mele,el o să iasă peste 15 ani şi eu o să fiu mare(poate măritată cu Edward!) şi o să vină după mine şi poate şi eu o să am copii şi o să le facă ceva şi lor.Edward m-a lăsat să merg să-mi iau de mâncare la cafenea.Eram lihnită.În plus sunt în fiecare zi pentru că Charlie este un nesimţit şi nu îmi dă de mâncare.El a spus că vrea să fie aici când o să spun poliţiei totul,dar nu ştiu dacă vreau să audă toate lucrurile pe care mi le-a făcut Charlie.El pshical şi mental a abuzat de mine.Nu vreau ca el să-şi imagineze asta şi să vrea să aibă grijă mai mare de mine pe viitor,o să fie ceva drăguţ.Când Edward s-a întors cu mâncarea,am privit spre uşa de la intrare să văd cine a intrat.Am văzut un bărbat care îmi amintea de Sherlock Holmes.Purta o geacă lungă şi avea o pipă.Nu avea una din acele ciudate pălării sau ceva asemănător.
“Acesta este detectivul?”l-am întrebat pe Edward înainte să trântească uşa.S-a uitat la el şi semăna ca Sherlock Holmes-inspectorul
“Da,cred ca el e.”el a închis uşa,încerca să schimbe subiectul.
“Aici este mâncarea ta.Nu ştiam ce îţi place aşa că am luat de toate.”am zâmbit şi s-a aşezat lângă mine jucându-se cu ceva.
“Cred că arată ca o să arăt ca o vacă,dacă mănânc toate astea!”Ochii me-au căzut pe toată mancarea din faţa mea.
“Bella la cât de slabă eşti,nu cred că o să arăţi ca o vacă.”Edward a clipit din minunaţii lui ochi.
“De ce Edward?Nu ştiai?Prima mărime este mărimea 6.Trebuie să mai slăbesc.”am zâmbit la el.
“Mărimea unu?”a rămas uimit.”Bella!O fată de vârsta ta ar trebui să aibă mărimea 4.”
I-am dat o privire curioasă,”De ce nu?Astea sunt momentele mele de glorie,cred că dacă vreau să fiu un model şi cu corpul meu cu siguranţă o să fiu una.”el şi-a dat ochii peste cap.
“Doar mănâncă.”el mi-a întins tava spre mine murmurând ceva de genul că sunt prea slabă.Am decis să-l ignor.
Înainte să muşc,Charlie a intrat pe uşă,nici măcar nu l-a observat pe Edward că şi el era în cameră.S-a oprit deasupra patului meu.
“De ce naibii eşti aici?”a ţipat el.
“Pentru că mai împins pe scările alea,la naiba.”am ţipat la el.Niciodată nu am mai ţipat la el,dar el mi-a pus o întrebare proastă şi am decis să răspund la ea.
M-a pocnit peste faţă furios:”Lasă vpcea jos,niciodată să nu-mi mai vorbeşti aşa.”m-am uitat la Edward şi era supărat ca iadul.
“Scuzaţi-mă domnule,dar să nu îndrăzniţi să mai daţi in ea.”vocea lui Edward era ridicată şi s-a ridicat în picioare ca să fie mai aproape de Charlie,care părea că şi-a ars mâna în jarul de la prăjituri….aparent în jarul meu.
Charlie imediat i-a răspuns supărat:”Aşează-te tinere domn.Nu este nimic care să necesite concentrarea ta.”
“Eu nu as face nimic mie sau lui,TATĂ.Un detectiv este aici şi el o să vină şi o să-mi pună nişte întrebări despre mine şi pot să fii sigur că o să-I spun adevărul despre tine.”
“Îi spui lui un singur cuvânt şi eu o să te trimit în comă şi o să am grijă să nu te mai trezeşte,niciodată.Eu o să fiu cel care semnează hârtiile să te deconecteze de la aparate.”
Mă uitam la el cu groază.Charlie m-a mai ameninţat înainte,dar niciodată cu moartea şi niciodată că mă bagă în comă.Mă uitam la Edward,dar el nu era acolo.Eram sperită ca naiba.Eram înspăimântată cu frică
„Acum iubiţelul tău nu e aici să mă oprească nu?Uşor aş putea împinge asta.”A spus referindu-se la medicaţia mea.Îmi simţeam braţul cum lua foc,dar în câteva minute mă puteam afla în cea mai groaznică durere din viaţa mea.
„O asistentă va veni în curând şi îţi va pune nişte întrebări.Nu aş face nimic în locul tău.”am oftat în durere.
„Crezi că te vor crede?Peste şeful de poliţie?Ştiu toţi detectivii din statul aceste şi eşti pierdut dacă intrăm în tribunal.”
Deodată uşa s-a deschis şi Carlisle împreună cu două asistente femei au intrat.
“Domnule doctor,sunt aşa de bucuros că sunteţi aici,cred că starea Bellei s-a înrăutăţit din cauză că este aici şi a luat mai multe medicamete.Nu am vrut să o părăsesc,aşa că am decis să vă aştept.Ştiu că trebuia să veniţi.”a zis Charlie prefăcându-se prefăcut.
Carlisle mi-a aruncat o privire de genul:ţi-a făcut el asta? Şi eu am dat din cap.Asistena mi-a pus tubul înapoi în mână.Edward se plimba prin cameră,arăta de parcă s-ar pregăti să se apere în cazul în care ar fi atacat.
“Bella,detectivul este afară.El vrea să-ţi pună nişte întrebări,dar a spus că o singură persoană poate veni cu tine.”m-am uitat la Charlie care se uita la mine.Nu vroiam ca Edward să vină cu mine,dar era mai bine decât să zic adevărul şi să sper că detectivul ocupat era Charlie.
“Edward,ai vrea să stai cu mine?”am întrebat drăguţ.
El a zâmbit:”Desigur.”l-am auzit pe Charlie cum a comentat şi a ieşit afară din cameră împreună cu doctorul Cullen şi cu asistentele şi detectivul a intrat înăuntru.
“Bună ziua,domnişoară Swan,Cum vă simţiţi?.”încerca să fie drăguţ!Îmi ţineam faţa serioasă şi am răspuns:”Bine.”
“Ok,deci cum s-a întâmplat accidentul tău?”Prima întrebare era despre luna aceasta şi eu deja tremuram.Edward mă ţinea de mână.
“Nu era un accident.”l-am informat eu.
“Ţi-ai făcut asta singură?”a deschis stilo-ul şi a început să noteze ceva în josul paginii.
Am oftat şi am răspuns repede:”Nu.Tatăl meu,el era băut şi m-a împins pe scări.”
“Tatăl tău?Şeful poliţiei Forks-ai spus că te-a împins?”
“Da.Ştiu că nu mă credeţi,dar este adevărul şi da el m-a împins.”Am spus destul de tare şi apoi am şoptit:”De parcă juca fotball.”
“Văd.”a scris ceva în carneţel.”Când s-a întâmplat asta?”
“Seara trecută.Edward a venit la mine să mă verifice pentru că el a văzut vânătăile de pe braţul meu şi a vrut să se asigure că sunt bine.Stătea în uşă şi nu făcea nimic,când Charlie a venit şi a început să ţipe.Într-un sfârşit Edward a plecat.Charlie era furios,aşa că m-a împins,când am simţit că s-a dislocat ceva,dar nu am acordat atenţie.A spus că o să se ocupe de mine mai târziu.A mai făcut asta,deci m-am dus în pat,dar nu am aţipit pentru că am ştiut că o să vină.El doar a venit,m-a pocnit de câteva ori,apoi m-a dus la scări şi m-a împins.M-am ridicat şi m-am trezit a doua zi.Din experienţele trecute ştiam că ceva este rupt,puteam simţi,dar am sfârşit prin a merge la şcoală.Simţeam în interior pentru că mă durea ca naiba,apoi am trecut de la durere,la durere şi Edward m-a adus la spital.”
“O să vedem.”a scris mai multe lucruri joc.”De ce nu ai venit mai devreme la spital?”
“Pentru că ştiam că Charlie o să afle şi nu o să plătească spitalizarea,şi o să ia bani din alocaţia mea şi din banii lăsaţi de mama mea.Deci ştiam că nu o să plătească şi aveam nevoie de bani pentru colegiu.”
“Ai spus că ţi-a mai făcut asta înainte.De câte ori şi ce ţi-a făcut?”
“Pentru că ştiam că Charlie o să afle şi nu o să plătească spitalizarea,şi o să ia bani din alocaţia mea şi din banii lăsaţi de mama mea.Deci ştiam că nu o să plătească şi aveam nevoie de bani pentru colegiu.”
„Domnule detectiv cred că este suficient.Trebuie să mănânce şi restul.”
Edward era ero-ul meu.Detectivul a dat din cap şi a ieşit afară din cabină.
„Mul…Mulţumec Edward.”
Am terminat prin a mânca toată mâncarea.Când am terminat am împins tava departe şi eram gata pentru un pui de somn
Asistenta a venit şi mi-a dat mai multe medicamente ca să pot dormi.
Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este:”Noapte bună Bella.”
N/A:scuzaţi întârzierea…mâine vine următorul cap din Fotograful:*